Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

20 defini╚Ťii pentru diagonal

diagon├íl, ~─â [At: DEX / P: di-a~ / Pl: ~i, ~e / E: fr diagonal] 1-2 sf, a (Segment de dreapt─â) care une╚Öte dou─â unghiuri (sau v├órfuri) neal─âturate ale unui poligon sau dou─â v├órfuri ale unui poliedru aflate pe fe╚Ťe diferite. 3 sf (├Älav) ├Än ~─â ├Än direc╚Ťia unei drepte ├«nclinate fa╚Ť─â de un punct de referin╚Ť─â Si: de-a curmezi╚Öul. 4 sf Curea purtat─â ├«n diagonal─â (3) pe piept la unele uniforme (militare). 5 sf [Por╚Ťiune de linie de cale ferat─â sau tramvai care taie oblic mai multe linii paralele, permi╚Ť├ónd trecerea vagoanelor de pe o linie pe alta. 6 sf Bar─â ├«nclinat─â cu rol de sprijin al unor elemente de construc╚Ťie. 7 a Care este ├«n form─â de diagonal─â (1). 8 a Cruci╚Ö. 9 sn (Tex) ├Ämpletitur─â de fire care prezint─â linii paralele oblice.
DIAGON├üL, -─é, diagonali, -e, s. f., adj. I. S. f. 1. Segment de dreapt─â care une╚Öte dou─â unghiuri (sau v├órfuri) neal─âturate ale unui poligon sau dou─â v├órfuri ale unui poliedru aflate pe fe╚Ťe diferite. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än diagonal─â = pe direc╚Ťia unei drepte ├«nclinate fa╚Ť─â de un punct de referin╚Ť─â; de-a curmezi╚Öul. ÔÖŽ Curea purtat─â de-a curmezi╚Öul pieptului la unele uniforme (militare). 2. Por╚Ťiune de linie de cale ferat─â sau de tramvai care ├«ntretaie oblic mai multe linii paralele dintr-o sta╚Ťie, pentru a permite trecerea vagoanelor de pe o linie pe alta. 3. Bar─â ├«nclinat─â, pus─â ├«n curmezi╚Ö, cu rol de sprijin al unor elemente de construc╚Ťie. II. Adj. Ca o diagonal─â (I 1); curmezi╚Ö; cruci╚Ö. [Pr.: di-a-] ÔÇô Din fr. diagonal.
DIAGON├üL, -─é, diagonali, -e, s. f., adj. I. S. f. 1. Segment de dreapt─â care une╚Öte dou─â unghiuri (sau v├órfuri) neal─âturate ale unui poligon sau dou─â v├órfuri ale unui poliedru aflate pe fe╚Ťe diferite. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än diagonal─â = pe direc╚Ťia unei drepte ├«nclinate fa╚Ť─â de un punct de referin╚Ť─â; de-a curmezi╚Öul. ÔÖŽ Curea purtat─â de-a curmezi╚Öul pieptului la unele uniforme (militare). 2. Por╚Ťiune de linie de cale ferat─â sau de tramvai care taie oblic mai multe linii paralele dintr-o sta╚Ťie, pentru a permite trecerea vagoanelor de pe o linie pe alta. 3. Bar─â ├«nclinat─â care leag─â dou─â noduri ale t─âlpilor opuse ale unei grinzi cu z─âbrele. II. Adj. Care une╚Öte v├órfurile a dou─â unghiuri neal─âturate ale unui poligon sau dou─â v├órfuri ale unui poliedru aflate pe fe╚Ťe diferite; care este ├«n form─â de diagonal─â; curmezi╚Ö; cruci╚Ö. [Pr.: -di-a-] ÔÇô Din fr. diagonal.
DIAGON├üL, -─é, diagonali,-e, adj. (Despre linii) Care une╚Öte v├«rfurile a dou─â unghiuri neconsecutive ale unui poligon sau ale unui poliedru; curmezi╚Ö. ÔÇô Pronun╚Ťat: di-a-.
DIAGON├üL─é, diagonale, s. f. 1. (Geom.) Segment de dreapt─â care une╚Öte dou─â v├«rfuri ale unui poligon sau ale unui poliedru care nu s├«nt legate prin aceea╚Öi muchie; (sens curent) orice obiect ÔÇô grind─â, sc├«ndur─â etc. ÔÇô a╚Öezat de-a curmezi╚Öul. ├Äntr-un paralelogram, diagonalele se taie ├«n p─âr╚Ťi egale. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än diagonal─â = de-a curmezi╚Öul. Afi╚Öe albe, t─âiate ├«n diagonal─â de o band─â tricolor─â, chemau... cet─â╚Ťenii. C. PETRESCU, ├Ä. II 126. ÔÖŽ (La unele uniforme militare) Curea purtat─â de-a curmezi╚Öul pieptului. 2. Por╚Ťiune de cale ferat─â care taie oblic mai multe linii paralele dintr-o sta╚Ťie, pentru a permite trecerea trenurilor de pe o linie pe alta. ÔÇô Pronun╚Ťat: di-a-.
diagonál (di-a-) adj. m., pl. diagonáli; f. diagonálă, pl. diagonále
diagonálă (di-a-) s. f., g.-d. art. diagonálei; pl. diagonále
diagonál adj. m. (sil. di-a-), pl. diagonáli; f. sg. diagonálă, pl. diagonále
DIAGONÁL adj., adv. înclinat, oblic, pieziș, (înv.) piezișat.
DIAGONÁLĂ s. (MAT.) (înv.) piezișime. (A trage o ~.)
DIAGON├üL, -─é adj. Care une╚Öte dou─â v├órfuri opuse ale unui poligon sau ale unui poliedru; curmezi╚Ö. // s.n. (Text.) ├Ämpletitur─â de fire care prezint─â ├«n ╚Ťes─âtur─â linii paralele oblice. [< fr. diagonal, cf. lat. diagonalis < gr. dia ÔÇô prin, gonia ÔÇô unghi].
DIAGON├üL─é s.f. Dreapt─â care une╚Öte v├órfurile opuse ale unui poligon, ale unui poliedru; (curent) bar─â, grind─â etc. pus─â ├«n curmezi╚Ö. ÔÖŽ (Mil.) Curea purtat─â de-a curmezi╚Öul pieptului. ÔÖŽ Linie de cale ferat─â care ├«ntretaie oblic mai multe linii paralele ale unei sta╚Ťii. [< fr. diagonale].
DIAGON├üL, -─é I. adj. ca o diagonal─â; oblic. II. s. n. (text) ├«mpletitur─â de fire care prezint─â ├«n ╚Ťes─âtur─â linii paralele oblice. II. s. f. 1. segment de dreapt─â care une╚Öte dou─â v├órfuri opuse ale unui poligon sau ale unui poliedru. ÔÖŽ ├«n ~ = de-a curmezi╚Öul. ÔŚŐ (mil.) curea purtat─â de-a curmezi╚Öul pieptului. 2. bar─â, grind─â etc. pus─â ├«n curmezi╚Ö. 3. linie de cale ferat─â care ├«ntretaie oblic mai multe linii paralele ale unei sta╚Ťii. (< fr. diagonal, lat. diagonalis)
DIAGON├üL ~─â (~i, ~e) Care ╚Ťine de diagonal─â; propriu diagonalei. [Sil. di-a-] /<fr. diagonal
DIAGON├üL─é ~e f. 1) Dreapt─â care une╚Öte dou─â v├órfuri neal─âturate ale unui poligon sau ale unui poliedru. ÔŚŐ ├Än ~ de-a curmezi╚Öul. 2) Curea purtat─â de-a curmezi╚Öul pieptului la unele uniforme militare. 3) Ramifica╚Ťie de cale ferat─â care permite trecerea trenurilor de pe o linie pe alta. [Sil. di-a-] /<fr. diagonal
diagonal a. care merge dela un unghiu la altul opus, ├«ntrÔÇÖo figur─â rectilinie.
diagonal─â f. linie diagonal─â: a trage o diagonal─â.
* diagon├íl, -─â adj. (fr. diagonal, lat. diagonalis, d. vgr. diag├│nios, diagonal, d. gonia, ungh─ş. V. trigon). Geom. Se zice despre liniile ca, ├«ntrÔÇÖun p─âtrat or─ş dreptungh─ş, pleac─â de la un ungh─ş la unghiu opus. Adv. ├Än mod diagonal. ├Än diagonal, ├«n mod diagonal. V. curmezi╚Ö, veref.
DIAGONAL adj., adv. înclinat, oblic, pieziș, (înv.) piezișat.
DIAGONALĂ s. (MAT.) (înv.) piezișime. (A trage o ~.)

Diagonal dex online | sinonim

Diagonal definitie

Intrare: diagonal
diagonal adjectiv
  • silabisire: di-a-