Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru diafiz─â

diaf├şz─â sf [At: ENC. AGR. IV, 321 / P: di-a~ / Pl: ~ze / E: fr diaphyse] (Atm) Parte mijlocie a unui os lung cuprins─â ├«ntre cele dou─â epifize.
DIAF├ŹZ─é, diafize, s. f. (Anat.) Por╚Ťiunea din mijloc a unui os lung. [Pr.: di-a-] ÔÇô Din fr. diaphyse.
DIAF├ŹZ─é, diafize, s. f. (Anat.) Por╚Ťiunea din mijloc a unui os lung. [Pr.: di-a-] ÔÇô Din fr. diaphyse.
diaf├şz─â (di-a-) s. f., g.-d. art. diaf├şzei; pl. diaf├şze
diaf├şz─â s. f. (sil. di-a-), g.-d. art. diaf├şzei; pl. diaf├şze
DIAF├ŹZ─é s.f. Partea de mijloc a unui os lung, situat─â ├«ntre cele dou─â epifize. [< fr. diaphyse, cf. gr. diaphysis ÔÇô intersti╚Ťiu].
DIAF├ŹZ─é s. f. partea median─â a unui os lung. (< fr. diaphyse)
DIAF├ŹZ─é ~e f. Corpul unui os lung, aproape cilindric, cuprins ├«ntre cele dou─â extremit─â╚Ťi numite epifize. [Sil. di-a-] /<fr. diaphyse

Diafiz─â dex online | sinonim

Diafiz─â definitie

Intrare: diafiz─â
diafiz─â substantiv feminin
  • silabisire: di-a-