diafaniza definitie

8 definiții pentru diafaniza

diafanizá vtr [At: EMINESCU, P. L. 37 / P: di-a~ / Pzi: ~zéz / E: fr diaphaniser] (Liv) 1-2 A deveni sau a face să devină diafan (1). 3-4 A (se) subția.
DIAFANIZÁ, diafanizez, vb. I. Refl. și tranz. (Rar) A deveni sau a face să devină diafan, străveziu; a (se) subția. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphaniser.
DIAFANIZÁ, diafanizez, vb. I. Refl. și tranz. (Rar) A deveni sau a face să devină diafan, străveziu; a (se) subția. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphaniser.
DIAFANIZÁ, diafanizez, vb. I. Refl. (Rar) A deveni diafan, străveziu; a se subția. Încet, încet, painjenișul cel roș se lărgi, se diafaniză și se prefăcu într-un cer rumenit de apunerea soarelui. EMINESCU, N. 48. ◊ Tranz. Fig. [Cîntecul] începuse să-l îmbrace pe simigiu într-o haină luminoasă, ce-l înfrumuseța, îl diafaniza. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 256. – Pronunțat: di-a-.
diafanizá (a ~) (rar) (di-a-) vb., ind. prez. 3 diafanizeáză
diafanizá vb. (sil. di-a-), ind. prez. 1 sg. diafanizéz, 3 sg. și pl. diafanizeáză
DIAFANIZÁ vb. I. refl. (Rar) A se subția, a deveni diafan. [< fr. diaphaniser].
DIAFANIZÁ vb. tr., refl. a face, a deveni diafan. (< fr. diaphaniser)

diafaniza dex

Intrare: diafaniza
diafaniza verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: di-a-