Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru diafaniza

diafaniz├í vtr [At: EMINESCU, P. L. 37 / P: di-a~ / Pzi: ~z├ęz / E: fr diaphaniser] (Liv) 1-2 A deveni sau a face s─â devin─â diafan (1). 3-4 A (se) sub╚Ťia.
DIAFANIZ├ü, diafanizez, vb. I. Refl. ╚Öi tranz. (Rar) A deveni sau a face s─â devin─â diafan, str─âveziu; a (se) sub╚Ťia. [Pr.: di-a-] ÔÇô Din fr. diaphaniser.
DIAFANIZ├ü, diafanizez, vb. I. Refl. ╚Öi tranz. (Rar) A deveni sau a face s─â devin─â diafan, str─âveziu; a (se) sub╚Ťia. [Pr.: di-a-] ÔÇô Din fr. diaphaniser.
DIAFANIZ├ü, diafanizez, vb. I. Refl. (Rar) A deveni diafan, str─âveziu; a se sub╚Ťia. ├Äncet, ├«ncet, painjeni╚Öul cel ro╚Ö se l─ârgi, se diafaniz─â ╚Öi se pref─âcu ├«ntr-un cer rumenit de apunerea soarelui. EMINESCU, N. 48. ÔŚŐ Tranz. Fig. [C├«ntecul] ├«ncepuse s─â-l ├«mbrace pe simigiu ├«ntr-o hain─â luminoas─â, ce-l ├«nfrumuse╚Ťa, ├«l diafaniza. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 256. ÔÇô Pronun╚Ťat: di-a-.
diafanizá (a ~) (rar) (di-a-) vb., ind. prez. 3 diafanizeáză
diafaniz├í vb. (sil. di-a-), ind. prez. 1 sg. diafaniz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. diafanize├íz─â
DIAFANIZ├ü vb. I. refl. (Rar) A se sub╚Ťia, a deveni diafan. [< fr. diaphaniser].
DIAFANIZÁ vb. tr., refl. a face, a deveni diafan. (< fr. diaphaniser)

Diafaniza dex online | sinonim

Diafaniza definitie

Intrare: diafaniza
diafaniza verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: di-a-