Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru diadem

diad├ęm sn vz diadem─â
diad├ęm─â sf [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 230v/3 / V: (├«nv) ~d├ęm, ~d├şm─â / A ╚Öi: di├ídem─â / Pl: ~e / E: fr diad├Ęme, lat diadema] 1 Panglic─â ├«mpodobit─â cu pietre scumpe, sau cunun─â din metal pre╚Ťios b─âtut cu pietre scumpe, purtate pe cap de suverani, de clerici ╚Öi de anumite divinit─â╚Ťi din reprezent─ârile plastice, ca semn al puterii. 2 (Pex; fig) ├Änsemn al puterii regale ╚Öi eclesiastice Si: regalitate. 3 Obiect de podoab─â ├«n form─â de cunun─â alc─âtuit din diverse metale, purtat de femei pe frunte la anumite ocazii.
DIADÉM s. n. v. diademă.
DIAD├ëM─é, diademe, s. f. Cunun─â din metale ╚Öi pietre pre╚Ťioase, purtat─â pe cap de suverani, de unii reprezentan╚Ťi ai bisericii ╚Öi, ├«n reprezent─ârile plastice, de anumite divinit─â╚Ťi; podoab─â din diverse materiale purtat─â de femei pe frunte, la anumite ocazii. [Pr.: di-a-. ÔÇô Var.: (├«nv.) diad├ęm s. n.] ÔÇô Din fr. diad├Ęme, lat. diadema.
DIADÉM s. n. v. diademă.
DIAD├ëM─é, diademe, s. f. Podoab─â ├«n form─â de cunun─â f─âcut─â din metal pre╚Ťios ╚Öi ├«mpodobit─â cu pietre scumpe, purtat─â pe cap de suverani, de unii reprezentan╚Ťi ai bisericii ╚Öi, ├«n reprezent─ârile plastice, de anumite divinit─â╚Ťi; podoab─â f─âcut─â din diverse materiale ╚Öi purtat─â de femei pe frunte, la numite ocazii. [Pr.: -di-a- ÔÇô Var.: (├«nv.): diad├ęm s. n.] ÔÇô Din fr. diad├Ęme, lat. diadema.
DIADÉM s. n. v. diademă.
DIAD├ëM─é, diademe, s. f. Podoab─â ├«n form─â de coroan─â f─âcut─â din metal pre╚Ťios ╚Öi ├«ncrustat─â cu pietre scumpe, purtat─â pe cap de suverani ╚Öi, ├«n reprezent─ârile plastice, de anumite divinit─â╚Ťi; podoab─â purtat─â pe cap de femei la anumite ocazii. Avea un p─âr castaniu-├«nchis, desigur foarte bogat, fiindc─â Salomeea ├«l ├«mpletea ├«ntr-o cunun─â groas─â ╚Öi-l purta ca pe o diadem─â. GALACTION, O. I 627. O, cum Rafael creat-a pe madona dumnezee Cu diadema-i de stele, cu sur├«sul bl├«nd, vergin. EMINESCU, O. I 30. Pe fruntea-i coronat─â cu o ├«ngust─â diadem─â, se strecoar─â ca un prepus de m├«nie. ODOBESCU, S. III 55. ÔŚŐ (Metaforic) ╚Üi-este mintea ├«nnorat─â sub a v├«rstei diadem─â. MACEDONSKI, O. I 274. ÔÇô Pronun╚Ťat: di-a-. - Variant─â: (├«nvechit) diad├ęm (GALACTION, O. I 242, ALECSANDRI, P. I 165) s. n.
diad├ęm─â (di-a-) s. f., g.-d. art. diad├ęmei; pl. diad├ęme
diad├ęm─â s. f. (sil. di-a-), g.-d. art. diad├ęmei; pl. diad├ęme
DIADÉMĂ s. v. coroană.
DIADÉM s.n. v. diademă.
DIAD├ëM─é s.f. Obiect de podoab─â ├«n form─â de cunun─â ├«mpodobit─â cu pietre scumpe, cu care suveranii ├«╚Öi ├«ncoronau fruntea ca semn al regalit─â╚Ťii. ÔÖŽ Bijuterie pe care o poart─â femeile pe frunte la anumite ocazii. [Pron. di-a-, var. diadem s.n. / < lat., gr. diadema, cf. fr. diad├Ęme].
DIAD├ëM─é s. f. podoab─â din metal pre╚Ťios, cunun─â, ├«mpodobit─â cu pietre scumpe, pe care o purtau suveranii ca semn al regalit─â╚Ťii sau unele grade ecleziastice. ÔŚŐ obiect de podoab─â purtat de femei pe frunte ├«n anumite ocazii. (< fr. diad├Ęme, lat. diadema)
DIAD├ëM─é ~e f. 1) Podoab─â ├«n form─â de cunun─â, confec╚Ťionat─â din metal pre╚Ťios ╚Öi ├«mpodobit─â cu pietre scumpe, purtat─â pe cap de suverani sau de unele fe╚Ťe biserice╚Öti. 2) Obiect de podoab─â ├«n form─â de cunun─â, purtat de femei pe cap sau pe frunte (la anumite ocazii). [Sil. di-a-] /<fr. diad├ęme, lat. diadema
diadem─â f. 1. un fel de leg─âtur─â ce purtau regii pe cap; 2. fig. regalitate; 3. coroan─â ├«n genere: cu diadem─â de stele EM. c├ót va purta Oltul diadema-i de mun╚Ťi GR. AL.; 4. g─âteal─â de diamante pentru coafura damelor.
* diad├ęm─â f., pl. e (vgr. di├ídema, d. dia-d├ęo, leg dintrÔÇÖam├«ndo┼ş─â p─âr╚Ťile. V. cal╚Ťavet─â). Un fel de bijutierie feme─şasc─â ├«n form─â de jum─âtate de coroan─â.
DIADEMĂ s. coroană, (înv.) cerc, cunună. (Suveranul purta o ~ pe cap.)

Diadem dex online | sinonim

Diadem definitie

Intrare: diadem─â
diadem─â substantiv feminin
  • silabisire: di-a-
diadem
Intrare: diadem
diadem