Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru diacronie

diacron├şe sf [At: SCL 1957, 44 / P: di-a~ / Pl: ~ii / E: fr diachronie] 1 Evolu╚Ťie ├«n timp a unui fenomen. 2 Metod─â care studiaz─â evolu╚Ťia ├«n timp a unui fenomen.
DIACRON├ŹE s. f. Evolu╚Ťie, desf─â╚Öurare istoric─â a unui fenomen; metod─â care studiaz─â evolu╚Ťia ├«n timp a unui fenomen. [Pr.: di-a-] ÔÇô Din fr. diachronie.
DIACRON├ŹE s. f. Evolu╚Ťie, desf─â╚Öurare istoric─â a unui fenomen; metod─â care studiaz─â evolu╚Ťia ├«n timp a unui fenomen. [Pr.: di-a-] ÔÇô Din fr. diachronie.
diacron├şe (di-a-cro-) s. f., art. diacron├şa, g.-d. diacron├şi, art. diacron├şei
diacron├şe s. f. (sil. di-a-cro-), art. diacron├şa, g.-d. diacron├şi, art. diacron├şei
DIACRON├ŹE s.f. Evolu╚Ťie ├«n timp, desf─â╚Öurare istoric─â a unui proces, a unui ansamblu de fenomene. [Gen. -iei. / < fr. diachronie].
DIACRON├ŹE s. f. evolu╚Ťie ├«n timp a unui proces, a unui ansamblu de fenomene. (< fr. diachronie)
DIACRON├ŹE f. Desf─â╚Öurare istoric─â; evolu╚Ťie a unui fenomen. [Art. diacronia; G.-D. diacroniei; Sil. -ni-e] /<fr. diachronie
DIACRON├ŹE s. f. (< fr. diachronie, gr. dia ÔÇ×de-a lungulÔÇŁ, chronos ÔÇ×timpÔÇŁ): evolu╚Ťie ├«n timp a unui ansamblu de fenomene; desf─â╚Öurare istoric─â, succesiv─â a unui proces; aspect evolutiv al faptelor de limb─â; considerarea unui ansamblu de fenomene lingvistice ├«n devenirea lor istoric─â. D. alc─âtuie╚Öte o pereche antinomic─â cu sincronia (v.). Lingvistul elve╚Ťian Ferdinand de Saussure, care a introdus ├«n cercetarea lingvistic─â aceast─â antinomie (diacronie/sincronie), a definit d. ca o ax─â vertical─â de succesiune (CD) a diferitelor momente din dezvoltarea istoric─â a unui fenomen, consider├ónd-o sinonim─â cu dinamismul.

Diacronie dex online | sinonim

Diacronie definitie

Intrare: diacronie
diacronie substantiv feminin
  • silabisire: di-a-cro-