Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru diacronic

diacrónic, ~ă a [At: DL / P: di-a~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr diachronique] (D. metode de studiu, puncte de vedere etc.) Care privește, expune, tratează fenomenele evolutiv, istoric.
DIACR├ôNIC, -─é, diacronici, -ce, adj. (Despre metode de studiu, puncte de vedere etc.) Care prive╚Öte, expune, interpreteaz─â fenomenele evolutiv, istoric. [Pr.: di-a-] ÔÇô Din fr. diachronique.
DIACR├ôNIC, -─é, diacronici, -ce, adj. (Despre o metod─â de studiu, un punct de vedere etc.) Care prive╚Öte, expune, trateaz─â fenomenele evolutiv, istoric. [Pr.: di-a-] ÔÇô Din fr. diachronique.
DIACR├ôNIC, -─é, diacronici, -e, adj. (Despre o metod─â de studiu sau un punct de vedere; ├«n opozi╚Ťie cu sincronic) Evolutiv, istoric. ÔÇô Pronun╚Ťat: di-a-.
diacr├│nic (di-a-cro-) adj. m., pl. diacr├│nici; f. diacr├│nic─â, pl. diacr├│nice
diacr├│nic adj. m. (sil. di-a-cro-), pl. diacr├│nici; f. sg. diacr├│nic─â, pl. diacr├│nice
DIACRÓNIC adj. v. cronologic.
Diacronic Ôëá sincronic
DIACR├ôNIC, -─é adj. (op. sincronic) ├Än evolu╚Ťie, evolutiv, istoric. [< fr. diachronique, cf. gr. dia ÔÇô prin, peste, chronos ÔÇô timp].
DIACRÓNIC, -Ă adj. evolutiv, istoric. (< fr. diachronique)
DIACR├ôNIC ~c─â (~ci, ~ce) (despre metode de cercetare sau concep╚Ťii ╚Ötiin╚Ťifice) Care ╚Ťine de diacronie; propriu diacroniei. Studiu ~. [Sil. di-a-] /<fr. diachronique
DIACRONIC adj. cronologic, evolutiv, istoric. (Expunere ~ a faptelor.)
DIACR├ôNIC, -─é adj. (< fr. diachronique, cf. gr. dia ÔÇô prin, peste, chronos ÔÇô timp): ├«n sintagmele fonetic─â diacronic─â, gramatic─â diacronic─â, lingvistic─â diacronic─â ╚Öi morfologie diacronic─â (v.).

Diacronic dex online | sinonim

Diacronic definitie

Intrare: diacronic
diacronic adjectiv
  • silabisire: di-a-cro-