Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru diaconic

diac├│nic sn [At: LM / P: di-a~ / Pl: (rar) ~ice / E: vsl đ┤đŞŕÖŚđ║đżđŻđŞđ║] 1 Ni╚Ö─â situat─â pe peretele de sud al altarului unei biserici de rit greco-oriental, ├«n care se p─âstreaz─â ve╚Ömintele liturgice Si: (rar) diaconicon. 2 (├Ävr) Locuin╚Ť─â a diaconului (1).
DIAC├ôNIC, diaconice, s. n. Loc ├«n altar unde se p─âstreaz─â ve╚Ömintele liturgice. [Pr.: di-a-] ÔÇô Din sl. dijakon─şnik┼ş.
DIAC├ôNIC, (rar) diaconice, s. n. Loc ├«n altar unde se p─âstreaz─â ve╚Ömintele liturgice. [Pr.: di-a-] ÔÇô Din sl. dijakon─ęnik┼ş.
diac├│nic (rar) (di-a-) s. n., pl. diac├│nice
diac├│nic s. n. (sil. di-a-), pl. diac├│nice
diaconic n. locul în biserică unde se păstrează vestmintele diaconești.
* diac├│nic, -─â adj. (vgr. diakonik├│s). Diaconesc, de diacon. S.n., pl. e. Ve╚Öm├«nt─ârie, locu unde se ╚Ťin ve╚Ömintele la biseric─â.
diac├│nic s. n. Loc ├«n altar unde se p─âstreaz─â ve╚Ömintele liturgice, numit astfel ├«ntruc├ót ├«n vechime diaconii aveau grij─â de lucrurile care se p─âstrau aici; ve╚Öm├óntar, ve╚Öm├ónt─ârie, (├«nv.) apodosis. [Var.: diaconic├│n s. n.] Din sl. dijakon─şnik┼ş.

Diaconic dex online | sinonim

Diaconic definitie

Intrare: diaconic
diaconic substantiv neutru
  • silabisire: di-a-