diaconic definitie

8 definiții pentru diaconic

diacónic sn [At: LM / P: di-a~ / Pl: (rar) ~ice / E: vsl диꙗконик] 1 Nișă situată pe peretele de sud al altarului unei biserici de rit greco-oriental, în care se păstrează veșmintele liturgice Si: (rar) diaconicon. 2 (Îvr) Locuință a diaconului (1).
DIACÓNIC, diaconice, s. n. Loc în altar unde se păstrează veșmintele liturgice. [Pr.: di-a-] – Din sl. dijakonĭnikŭ.
DIACÓNIC, (rar) diaconice, s. n. Loc în altar unde se păstrează veșmintele liturgice. [Pr.: di-a-] – Din sl. dijakonĩnikŭ.
diacónic (rar) (di-a-) s. n., pl. diacónice
diacónic s. n. (sil. di-a-), pl. diacónice
diaconic n. locul în biserică unde se păstrează vestmintele diaconești.
* diacónic, -ă adj. (vgr. diakonikós). Diaconesc, de diacon. S.n., pl. e. Veșmîntărie, locu unde se țin veșmintele la biserică.
diacónic s. n. Loc în altar unde se păstrează veșmintele liturgice, numit astfel întrucât în vechime diaconii aveau grijă de lucrurile care se păstrau aici; veșmântar, veșmântărie, (înv.) apodosis. [Var.: diaconicón s. n.] Din sl. dijakonĭnikŭ.

diaconic dex

Intrare: diaconic
diaconic substantiv neutru
  • silabisire: di-a-