diabolic definitie

14 definiții pentru diabolic

diabólic, ~ă a [At: ARICESCU, A. R. 46/1 / P: di-a~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr diabolique, lat diabolicus] 1 Care aparține diavolului (1). 2 Privitor la diavol (1). 3 Specific diavolului (1) Si: demonic, diavolesc (1), drăcesc, satanic. 4 Care vine de la diavol (1). 5 De diavol (1). 6 (D. oameni) Care amintește atribute ale diavolului (1). 7 (Pex; fig; d. oameni) Care este plin de răutate, cruzime, perfidie. 8 (D. oameni) Care urmărește un scop negativ. 9 (D. manifestări, acțiuni ale oamenilor) Care exprimă cruzime, răutate. 10 (D. manifestări, acțiuni ale oamenilor) Care urmăresc scopuri ascunse. 11 (Fig) Care se suportă cu mare greutate. 12 (Pex; fig) Care nu poate fi suportat Si: cumplit, drăcesc, infernal. 13 (Fig) Extraordinar. 14 (Fig) Funest. 15 (Fig) Primejdios.
DIABÓLIC, -Ă, diabolici, -ce, adj. 1. De diavol; care vine de la diavol; drăcesc. 2. Care denotă cruzime, rău, crud; perfid, viclean; primejdios, funest. [Pr.: di-a-] – Din fr. diabolique, lat. diabolicus.
DIABÓLIC, -Ă, diabolici, -ce, adj. 1. De diavol; care vine de la diavol; drăcesc. 2. Care denotă o mare cruzime, rău, crud; perfid, viclean; primejdios, funest. [Pr.: -di-a-] – Din fr. diabolique, lat. diabolicus.
DIABÓLIC, -Ă, diabolici, -e, adj. 1. (În concepțiile mistice) De diavol, care vine de la diavol; drăcesc. «E o amăgire diabolică», îmi fulgeră prin minte. GALACTION, O. I 83. 2. Foarte primejdios, funest. Singuraticul arbore... rezistă diabolicei tentații [de a se arunca în gol], rămînînd înalt și drept pe marginea prăpastiei. BOGZA, C. O. 351. 3. Inspirat de o mare cruzime, rău, crud; perfid, viclean. Ființă diabolică. ▭ Continuau să păstreze un mutism ce i se păruse diabolic. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 106. ◊ (Adverbial) Rînjește diabolic. – Pronunțat: di-a-.
diabólic (di-a-) adj. m., pl. diabólici; f. diabólică, pl. diabólice
diabólic adj. m. (sil. di-a-), pl. diabólici; f. sg. diabólică, pl. diabólice
DIABÓLIC adj. 1. demonic, diavolesc, drăcesc, infernal, necurat, satanic, (livr.) demoniac, mefistofelic, (înv. și pop.) satanesc, (înv.) demonicesc, mamonic, satanicesc. (Planuri ~.) 2. v. infernal.
DIABÓLIC, -Ă adj. 1. Drăcesc, de la diavol. 2. Funest, primejdios. 3. Rău, crud; cinic; perfid. [Pron. di-a-. / cf. fr. diabolique, lat. diabolicus].
DIABÓLIC, -Ă adj. 1. drăcesc, de (la) diavol; demonic. 2. funest, primejdios. 3. rău, crud; cinic; perfid. (< fr. diabolique, lat. diabolicus)
DIABÓLIC1 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de diavol; propriu diavolului; satanic; diavolesc; drăcesc; demonic. Putere ~că. 2) Care vădește răutate și viclenie; mefistofelic. Invenție ~că. [Sil. di-a-] /<fr. diabolique, lat. diabolicus
DIABÓLIC2 adv. Cu răutate; cu cruzime excesivă. [Sil. di-a-] /<fr. diabolique, lat. diabolicus
diabolic a. 1. ce vine dela diavol: ispită diabolică; 2. fig. foarte rău: spirit diabolic.
* diabólic, -ă adj. (vgr. diabolikós, d. díabolos, diavol). Drăcesc, diavolesc, care vine de la dracu: rîs diabolic. Fig. Foarte răŭ, pernicios: invențiune diabolică. Adv. În mod diabolic.
DIABOLIC adj. 1. demonic, diavolesc, drăcesc, infernal, necurat, satanic, (livr.) demoniac, mefistofelic, (înv. și pop.) satanesc, (înv.) demonicesc, mamonic, satanicesc. (Planuri ~.) 2. drăcesc, infernal. (Dansează într-un ritm ~.)

diabolic dex

Intrare: diabolic
diabolic adjectiv
  • silabisire: di-a-