deîmpărțít [At: ȘINCAI,. 27/21 / S și: (înv) de-îm~ / V: dem~ / Pl: ~uri / E: de⁴ + împărțit] (Mat) 1-2 sn, a (Prim termen al unei împărțiri) care urmează să fie împărțit la cel de-al doilea termen.

DEÎMPĂRȚÍT s. n. (Mat.) Primul termen al unei împărțiri, număr care urmează să fie împărțit la cel de-al doilea termen. – De⁴ + împărțit.

DEÎMPĂRȚÍT s. n. sg. (Mat.) Primul termen al unei împărțiri, număr care urmează să fie împărțit la cel de-al doilea termen. – De⁴ + împărțit.

DEÎMPĂRȚÍT s. m. sg. (Aritm.) Număr care urmează să fie împărțit. Deîmpărțitul este egal cu împărțitorul înmulțit cu cîtul, plus restul.

*de împărțít (tempo lent)/de-mpărțít (tempo rapid) prep. + vb.

de-mpărțít v. de împărțít

deîmpărțít s. n.

deîmpărțít s. n.

DEÎMPĂRȚÍT s. (MAT.) (înv.) dividend.

DEÎMPĂRȚÍT m. Număr care se împarte la alt număr numit împărțitor. /de + împărțit

DEÎMPĂRȚIT s. (MAT.) (înv.) dividend.