dezvălătucí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezvălătucésc, imperf. 3 sg. dezvălătuceá; conj. prez. 3 să dezvălătuceáscă

dezvălătucí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezvălătucésc, imperf. 3 sg. dezvălătuceá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezvălătuceáscă

A dezvălătuci ≠ a înfășura, a învălătuci

A se dezvălătuci ≠ a se încolăci, a se înfășura, a se învălătuci

dezvălătucésc v. tr. (după învălătucesc). Desfac ceĭa ce era învălătucit.