dezvinui definitie

12 definiții pentru dezvinui

dezvinuí vtr [At: VLAHUȚĂ, N. 167 / Pzi: ~iésc / E: dez- + (în)vinui] 1-2 (Rar) A (se) dezvinovăți.
DEZVINUÍ, dezvinuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) dezvinovăți. – Pref. dez- + [în]vinui.
DEZVINUÍ, dezvinuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) dezvinovăți. – Dez- + [în]vinui.
DEZVINUÍ, dezvinuiesc, vb. IV. Refl. A se dezvinovăți, a se justifica, a se disculpa. Nu crede că-ți spun asta pentru ca să mă dezvinuiesc de ce-am făcut. VLAHUȚĂ, O. A. 148.
dezvinuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezvinuiésc, imperf. 3 sg. dezvinuiá; conj. prez. 3 să dezvinuiáscă
dezvinuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezvinuiésc, imperf. 3 sg. dezvinuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezvinuiáscă
DEZVINUÍ vb. v. apăra, dezvinovăți, disculpa, justifica, scuza.
A DEZVINUÍ ~iésc tranz. A recunoaște ca fiind nevinovat; a justifica; a dezvinovăți; a disculpa. [Sil. -nu-i] /dez- + a [în]vinui
A SE DEZVINUÍ mă ~iésc intranz. A-și demonstra nevinovăția; a se dezvinovăți; a se disculpa; a se justifica. [Sil. -nu-i] /dez- + a [în]vinui
desvinuì v. a ridica vina cuiva, a-l desvinovăți.
dezvinovățésc și (maĭ rar) dezvinuĭésc v. tr. (d. vinovat, vină). Disculp, scuz, justific de o acuzațiune, o vină saŭ greșală. V. refl. Mă disculp, mă scuz, probez nevinovăția: acuzatu s’ a dezvinovățit pe deplin.
dezvinui vb. v. APĂRA. DEZVINOVĂȚI. DISCULPA. JUSTIFICA. SCUZA.

dezvinui dex

Intrare: dezvinui
dezvinui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a