dezumanizá vtr [At: DN2 / Pzi: ~zéz / E: fr déhumaniser] 1-2 A face să-și piardă (sau a-și pierde) caracteristicile umane.

DEZUMANIZÁ, dezumanizez, vb. I. Tranz. și refl. A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde sentimentele, a se abrutiza. – Din fr. déshumaniser.

DEZUMANIZÁ, dezumanizez, vb. I. Tranz. și refl. A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde caracterele specific umane. – Din fr. déshumaniser.

DEZUMANIZÁ, dezumanizez, vb. I. Tranz. A face (pe cineva) să-și piardă caracterele (mai ales morale) de om, să nu mai fie uman. ♦ (Cu privire la personaje dintr-o operă artistică) A face să fie lipsit de specificul concret uman, de caracteristicile individuale; a schematiza. Profilul capului nu este... judicios construit, păcătuind prin anume defecte de proporție, care îl dezumanizează. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 120, 14/5.

!dezumanizá (a ~) (de-zu-/dez-u-) vb., ind. prez. 3 dezumanizeáză

dezumanizá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezumanizéz, 3 sg. și pl. dezumanizeáză

DEZUMANIZÁ vb. v. abrutiza.

DEZUMANIZÁ vb. I. tr., refl. A face să-și piardă sau a pierde caracterele umane, a face să-și piardă sau a pierde sentimentele omenești. ♦ tr. (Lit.) A prezenta schematic, a reduce la liniile cele mai generale (un personaj). [Cf. fr. déshumaniser].

DEZUMANIZÁ vb. I. tr., refl. a face (pe cineva) să-și piardă, a-și pierde caracterele sau sentimentele umane; a (se) abrutiza. II. tr. a prezenta schematic un personaj literar. (< fr. déshumaniser)

A DEZUMANIZÁ ~éz tranz. A face să se dezumanizeze. /<fr. déshumaniser

A SE DEZUMANIZÁ mă ~éz intranz. A pierde caracteristicile umane. /<fr. déshumaniser

DEZUMANIZA vb. a (se) abrutiza, a (se) animaliza. (Băutura l-a ~.)