Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru dezrobitor

dezrobitór, ~oáre a, smf [At: ANGHEL, PR. 8 / Pl: ~i, ~oáre / E: dezrobi + -tor] 1-2 (Persoană) care eliberează.
DEZROBIT├ôR, -O├üRE, dezrobitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care dezrobe╚Öte. ÔÇô Dezrobi + suf. -tor.
DEZROBIT├ôR, -O├üRE, dezrobitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care dezrobe╚Öte. ÔÇô Dezrobi + suf. -tor.
DEZROBIT├ôR, -O├üRE, dezrobitori, -oare, adj. Care dezrobe╚Öte (de o oprimare politic─â sau social─â). Un grup de sculptori lucreaz─â la ornamentarea arcului de triumf cu basoreliefuri ├«nf─â╚Ťi╚Ö├«nd glorioasele fapte de arme ale osta╚Öilor sovietici dezrobitori. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 25, 1/6.
dezrobitór adj. m., pl. dezrobitóri; f. sg. și pl. dezrobitoáre
dezrobitór adj. m., pl. dezrobitóri; f. sg. și pl. dezrobitoáre
DEZROBITÓR adj., s. v. eliberator.
Dezrobitor Ôëá ├«nrobitor, robitor
DEZROBITÓR ~oáre (~óri,~oáre) și substantival Care dezrobește; care aduce dezrobire; eliberator. /a dezrobi + suf. ~tor
DEZROBITOR adj., s. eliberator, liberator, (înv. și pop.) mîntuitor, slobozitor. (Armată ~.)

Dezrobitor dex online | sinonim

Dezrobitor definitie

Intrare: dezrobitor
dezrobitor adjectiv