dezrăsuci definitie

8 definiții pentru dezrăsuci

dezrăsucí [At: ISPIRESCU, ap. TDRG / S și: (înv) desr~ / Pzi: ~césc / E: dez- + răsuci] 1-2 vtr (C.i. fire textile sau obiecte flexibile) A (se) desface dintr-o depănătură. 3 vt A face ca un fir sau un obiect să nu mai fie răsucit.
DEZRĂSUCÍ, dezrăsucesc, vb. IV. Tranz. A face ca un fir sau, p. ext., un obiect să nu mai fie răsucit; a desface. ♦ Tranz. și refl. A (se) desface din depănătură. – Pref. dez- + răsuci.
DEZRĂSUCÍ, dezrăsucesc, vb. IV. Tranz. A face ca un fir sau, p. gener., un obiect să nu mai fie răsucit; a desface. ♦ Tranz. și refl. A (se) desface din depănătură. – Dez- + răsuci.
DEZRĂSUCÍ, dezrăsucesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la firul răsucit) A face să nu mai fie răsucit, a desface. ♦ (Cu privire la firul depănat sau la obiectul pe care a fost depănat un fir) A desface din depănătură. ◊ Refl. (Poetic) E atît de sigur că asemenea scenă închipuită va trăi-o aidoma peste șapte, opt, zece ani, încît ar vrea mosorul vremii să se dezrăsucească vertiginos. C. PETRESCU, C. V. 32.
dezrăsucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezrăsucésc, imperf. 3 sg. dezrăsuceá; conj. prez. 3 să dezrăsuceáscă
dezrăsucí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezrăsucésc, imperf. 3 sg. dezrăsuceá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezrăsuceáscă
A dezrăsuci ≠ a răsuci
A DEZRĂSUCÍ ~ésc tranz. (ațe, frânghii, sârme etc. răsucite) A face să nu mai fie răsucit. /dez- + a răsuci

dezrăsuci dex

Intrare: dezrăsuci
dezrăsuci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a