Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru dezorienta

dezorient├í vtr [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~t├ęz / E: fr d├ęsorienter] 1-2 A face pe cineva s─â-(╚Öi) piard─â sau a-(╚Öi) pierde direc╚Ťia, drumul pe care ├«l are de urmat, ╚Ťinta pe care o are de atins. 3-4 A nu-╚Öi mai da seama sau a face s─â nu-╚Öi mai dea seama de locul ├«n care se afl─â. 5-6 (Fig) A face pe cineva s─â(-╚Öi) piard─â sau a(-╚Öi) pierde prezen╚Ťa de spirit, siguran╚Ťa de sine Si: a (se) z─âp─âci.
DEZORIENT├ü, dezorientez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A face pe cineva s─â piard─â sau a-╚Öi pierde sim╚Ťul orient─ârii, siguran╚Ťa direc╚Ťiei etc. ÔÖŽ Fig. A face pe cineva s─â piard─â sau a-╚Öi pierde cump─âtul, siguran╚Ťa de sine, judecata rece ╚Öi clar─â; a (se) z─âp─âci. [Pr.: -ri-en-] ÔÇô Din fr. d├ęsorienter.
DEZORIENT├ü, dezorientez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A face pe cineva s─â piard─â sau a-╚Öi pierde sim╚Ťul orient─ârii, drumul pe care urma s─â mearg─â etc. ÔÖŽ Fig. A face pe cineva s─â piard─â sau a-╚Öi pierde cump─âtul, siguran╚Ťa de sine, judecata rece ╚Öi clar─â; a (se) z─âp─âci. [Pr.: -ri-en-] ÔÇô Din fr. d├ęsorienter.
DEZORIENT├ü, dezorientez, vb. I. Tranz. 1. A face (pe cineva) s─â piard─â sim╚Ťul orient─ârii, s─â nu mai recunoasc─â drumul pe care trebuie s─â mearg─â sau c─âile pe care trebuie s─â apuce. (Poetic) ├Änving├«nd c├«mpia, a c─ârei monotonie ├«l dezorientase. Oltul ├«╚Öi creeaz─â un domeniu personal. BOGZA, C. O. 152. 2. Fig. A face (pe cineva) s─â piard─â siguran╚Ťa judec─â╚Ťii; a z─âp─âci, a deconcerta.
!dezorientá (a ~) (de-zo-ri-en-/dez-o-) vb., ind. prez. 3 dezorienteáză
dezorient├í vb. (sil. -ri-en-; mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezorient├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. dezoriente├íz─â
DEZORIENTÁ vb. a deruta, a descumpăni, a încurca, a zăpăci, (livr.) a bulversa, a debusola, a deconcerta. (Vestea aflată l-a ~.)
A dezorienta Ôëá a ├«ndruma, a orienta
DEZORIENT├ü vb. I. tr. 1. A ├«ncurca (pe cineva), a-l face s─â-╚Öi piard─â orientarea, siguran╚Ťa locului unde se afl─â. 2. (Fig.) A z─âp─âci, a ului, a deconcerta. [Pron. -ri-en-. / cf. fr. d├ęsorienter].
DEZORIENT├ü vb. tr., refl. 1. a face s─â-╚Öi piard─â sau a-╚Öi pierde sim╚Ťul orient─ârii, a nu recunoa╚Öte locul unde se afl─â. 2. (fig.) a (se) z─âp─âci, a (se) deruta. (< fr. d├ęsorienter)
A DEZORIENT├ü ~├ęz tranz. A face s─â se dezorienteze. [Sil. -ri-en-] /dez- + a orienta
A SE DEZORIENT├ü m─â ~├ęz intranz. 1) A pierde sim╚Ťul orient─ârii; a se debusola. 2) fig. A pierde siguran╚Ťa ├«n modul de a ac╚Ťiona sau de a cugeta. [Sil. -ri-en-] /dez- + a orienta
dezorient├á v. 1. a face s─â pearz─â orientarea, cuno╚Ötin╚Ťa exact─â a locurilor unde sÔÇÖafl─â; 2. a face s─â pearz─â cump─âtul, a ├«ncurca; 3. a-╚Öi pierde prezen╚Ťa de spirit: aceast─â chestiune lÔÇÖa dezorientat.
* dezorient├ęz v. tr. (fr. d├ęsorienter). Fac pe cineva s─â-╚Öi peard─â drumu (direc╚Ťiunea). Fig. ├Äncurc: aceast─â ├«ntrebare l-a dezorientat.
DEZORIENTA vb. a deruta, a descumpăni, a încurca, a zăpăci, (livr.) a deconcerta. (Vestea aflată l-a ~.)

Dezorienta dex online | sinonim

Dezorienta definitie

Intrare: dezorienta
dezorienta verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -ri-en-; mf. dez-