Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

16 defini╚Ťii pentru dezordonat

dezordona vt [At: HELIADE, O. II, 54 / Pzi: ~n├ęz / E: dezordine] A provoca dezordine (1).
dezordon├ít, ~─â a [At: B─éL─é╚śESCU, GR. 124/15 / V: (├«nv) diz~ / S ╚Öi: (├«nv) deso~ / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: fr d├ęsordonn├ę] 1 (D. oameni) C─âruia nu-i place ordinea. 2 (D. oameni) Care nu este obi╚Önuit cu ordinea ╚Öi nu o respect─â (├«n aspectul sau ├«n ac╚Ťiunile sale) 3 (D. manifest─âri sau ac╚Ťiuni ale oamenilor) Care denot─â lips─â de ordine. 4 F─âcut la ├«nt├ómplare. 5 (D. lucruri, ├«nc─âperi, locuri etc.) Care se afl─â ├«n neor├ónduial─â, lipsit de ordine.
DEZORDON├üT, -─é, dezordona╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care nu este deprins cu ordinea; neglijent (├«n ├«mbr─âc─âminte, ├«n munc─â, ├«n felul de via╚Ť─â etc.). ÔÖŽ (Despre manifest─ârile omului) Care arat─â lips─â de ordine. 2. (Despre lucruri, ├«nc─âperi, locuri) Lipsit de ordine; care se afl─â ├«n neor├ónduial─â. ÔÇô Din fr. d├ęsordonn├ę.
DEZORDON├üT, -─é, dezordona╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care nu este deprins cu ordinea; neglijent (├«n ├«mbr─âc─âminte, ├«n modul de a-╚Öi p─âstra lucrurile, ├«n munc─â, ├«n felul de via╚Ť─â, ├«n g├óndire). ÔÖŽ (Despre manifest─ârile omului) Care arat─â lips─â de ordine. 2. (Despre lucruri, ├«nc─âperi, locuri) Lipsit de ordine; care se afl─â ├«n neor├ónduial─â. ÔÇô Din fr. d├ęsordonn├ę.
DEZORDON├üT, -─é, dezordona╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre persoane) Nedeprins cu ordinea, neglijent (├«n ├«mbr─âc─âminte, ├«n modul de a-╚Öi p─âstra lucrurile, ├«n munc─â, ├«n felul de via╚Ť─â, ├«n vorbire, ├«n g├«ndire). Era... un om dezordonat, dar nicidecum vi╚Ťios. CARAGIALE, O. III 234. 2. (Despre lucruri, ├«nc─âperi, locuri) Lipsit de ordine; ├«n neor├«nduial─â. V. deranjat, r─âv─â╚Öit. Dezordona╚Ťi ╚Öi haotici... norii plutesc de la un cap─ât la altul al cerului. BOGZA, C. O. 50. ÔŚŐ (Despre ac╚Ťiuni) ├Änfierb├«ntat ╚Öi ├«ncurajat de aceast─â retragere, dl. Pietraru cu mai mult─â furie a urm─ârit, cu mi╚Öc─âri dezordonate, pe prin╚Ťul Bazil ╚śerban. CAMIL PETRESCU, T. I 127.
!dezordon├ít (de-zor-/dez-or-) adj. m., pl. dezordon├í╚Ťi; f. dezordon├ít─â, pl. dezordon├íte
dezordon├ít adj. m. (sil. mf. dez-), pl. dezordon├í╚Ťi; f. sg. dezordon├ít─â, pl. dezordon├íte
DEZORDONÁT adj. 1. v. neglijent. 2. haotic. (Mișcări ~.)
A dezordona Ôëá a aranja
Dezordonat Ôëá aranjat, ordonat
DEZORDON├üT, -─é adj. 1. Neglijent, neordonat (├«n munc─â, ├«n comportare, ├«n ├«mbr─âc─âminte etc.). 2. ├Än neor├ónduial─â, ├«n dezordine. [Cf. fr. d├ęsordonn├ę].
DEZORDON├üT, -─é adj. 1. (despre oameni) neglijent, neordonat (├«n munc─â, ├«n g├óndire, ├«mbr─âc─âminte etc.). 2. (despre lucruri; ╚Öi adv.) ├«n dezordine, ├«n neor├ónduial─â. (< fr. d├ęsordonn├ę)
DEZORDON├üT ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) (despre persoane sau despre manifest─ârile lor) Care nu este obi╚Önuit cu ordinea; neglijent. 2) (despre lucruri, ├«nc─âperi etc.) Care se afl─â ├«n dezordine. /<fr. d├ęsordonn├ę
dezordonat a. dat dezordinii: om dezordonat.
* dezordon├ít, -─â adj. (fr. d├ęsordonn├ę. V. subordonat). F─âr─â ordine, f─âr─â regul─â f─âr─â fr├«┼ş: om dezordonat, purtare dezordonat─â. Adv. ├Än mod dezordonat.
DEZORDONAT adj. 1. neglijent, ne├«ngrijit, (prin Munt.) t├«los, (fam.) de╚Ö─ân╚Ťat. (O ╚Ťinut─â ~.) 2. haotic. (Mi╚Öc─âri ~.)

Dezordonat dex online | sinonim

Dezordonat definitie

Intrare: dezordonat
dezordonat adjectiv
  • silabisire: dez-
Intrare: dezordona
dezordona verb grupa I conjugarea a II-a