dezordine definitie

16 definiții pentru dezordine

dezórdine sf [At: HELIADE, D. J. 111 / V: (înv) ~nă, ~din, dizórdin sn, (îrg) diz~ / S: (înv) des~ / E: dez- + ordine] 1 Lipsă de ordine Si: (îvr) dezorânduială, dezorânduire. 2 Lipsă de organizare, de disciplină Si: debandadă, neorânduială. 3 Agitație socială sau politică Si: turbulență, răscoală. 4 (Rar) Imoralitate. 5 (Înv) Anomalie.
DEZÓRDINE, dezordini, s. f. 1. Lipsă de ordine; neorânduială. 2. Lipsă de organizare, de disciplină; debandadă. ♦ Tulburare (socială); revoltă, răscoală. – Pref. dez- + ordine (după fr. désordre).
DEZÓRDINE, dezordini, s. f. 1. Lipsă de ordine; neorânduială. 2. Lipsă de organizare, de disciplină; debandadă. ♦ Tulburare (socială); revoltă, răscoală. – Dez- + ordine (după fr. désordre).
DEZÓRDINE, dezordini, s. f. 1. Lipsă de ordine, neorînduială. V. harababură. Și-n dezordine Pe jos, îți stau în cale Saci de merinde. CAMIL PETRESCU, V. 107. Dumneata ai introdus oarecare dezordine în tabieturile mele. C. PETRESCU, C. V. 155. Dionis era lungit la pămînt, părul în dezordine, ochii închiși. EMINESCU, N. 77. 2. Lipsă de organizare, de disciplină; debandadă. Jos în piață soldații se trăgeau îndărăt, în dezordine. DUMITRIU, N. 112. Libertatea... nu este anarhia, nu este dezordinea. BOLINTINEANU, O. 254. ♦ Revoltă, răscoală. Dacă se iau măsuri potrivite imediat, dezordinea se poate localiza și potoli fără consecințe grave. REBREANU, R. I 300.
!dezórdine (de-zor-/dez-or-) s. f., g.-d. art. dezórdinii; pl. dezórdini
dezórdine s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezórdinii; pl. dezórdini
DEZÓRDINE s. 1. v. debandadă. 2. deranj, neorânduială, zăpăceală, (rar) neordine, (Mold.) calamandros, (fam.) brambureală, harababură. (E mare ~ la ei în casă.) 3. neorânduială, neregulă, răvășeală, vălmășag, vraiște, zăpăceală, (fam.) brambureală, harababură, talmeș-balmeș, (fam. fig.) balamuc. (Ce mare ~ e în hârtiile tale.) 4. v. babilonie. 5. v. neglijență. 6. v. tulburare.
Dezordine ≠ orânduială, ordine, organizare, rânduială, regulă
DEZÓRDINE s.f. 1. Lipsă de ordine, neorânduială. 2. Neorganizare, dezorganizare; debandadă. 3. Revoltă, răscoală. [După it. disordine, fr. désordre].
DEZÓRDINE s. f. 1. lipsă de ordine; neorânduială, deranj. 2. lipsă de organizare, de disciplină; debandadă. ◊ (pl.) tulburări (sociale); revoltă, răscoală. 3. (fig.) confuzie (în idei); incoerență. (după fr. désordre)
DEZÓRDINE ~i f. 1) Lipsă de ordine; debandadă; harababură. 2) Acțiune violentă împotriva unei ordini prestabilite; revoltă; rebeliune; răzvrătire. [Art. dezordinea; G.-D. dezordinii] /dez- + ordine
dezordine f. 1. lipsă de ordine, confuziune; 2. jaf, stricăciune; 3. destrăbălare morală.
* dezórdine f. (fr. désordre, și acomodat după rom. ordine). Lipsă de ordine, confuziune: dezordine în finanțe. Discordie, ceartă, disensiune: dezordinĭ în stat. Fig. Destrăbălare: a trăi în dezordine. Turburare, zdruncinare: dezordine a simțurilor.
DEZORDINE s. 1. debandadă, dezorganizare, haos, neorînduială, zăpăceală, (rar) neordine, (Mold.) calamandros, (fam.) brambureală, harababură. (O mare ~ în activitatea unei instituții.) 2. deranj, neorînduială, zăpăceală, (rar) neordine, (Mold.) calamandros, (fam.) brambureală, harababură. (E mare ~ la ei în casă.) 3. neorînduială, răvășeală, zăpăceală, (fam.) brambureală, harababură, talmeș-balmeș, (fam. fig.) balamuc. (Ce mare ~ e în hîrtiile tale.) 4. babilonie, haos, încurcătură, zăpăceală, (înv.) vavilonie. (E o ~ de nedescris!) 5. neglijență, neîngrijire, (livr.) incurie, (înv.) negrijă. (~ în ținută.) 6. tulburare, (înv.) neașezare. (S-au produs unele ~ sociale.)
DEZORDINE. Subst. Dezordine, neordine (rar), neorînduială, vraiște, neregulă, deranj harababură, debandadă, calamandros (reg.), haos (fig.), babilonie; răvășeală, răvășire, răscolire. Învălmășeală, învălmășire, învălmășag, învăluială (înv.). Înghesuială, înghesuire (rar), înghesuit (rar), îmbulzeală, îmbulzire, îngrămădeală, grămădeală (pop.), îngrămădire, grămădire (pop.), aglomerare, aglomerație. Tărăboi, zarvă, agitație, larmă (rar), tămbălău (fam.). Agitație, forfotă, forfoteală, foială, foire, fîțîială, fîțîit, furnicare, mișunare (rar), mișună (rar), mișuneală (rar), mișuială (rar), viermuială, viermuire, roială, roit. Încurcare, încurcat, încurcătură, încurcală (reg.), încîlceală, încîlcire, încîlcitură, confuzie; derută, zăpăceală, zăpăcire, dezorientare, buimăceală, buimăcire. Dezorganizare, dezorganizație (înv.). Indisciplină, nesupunere, anarhie. Tulburare, turbulență (livr.), tumult. Deranjament, deranjare, dereglare, dereglaj, perturbare, perturbație. Asimetrie, distonanță, aritmie; anomalie. Adj. Neorînduit (rar), haotic (fig.); răvășit, răscolit, deranjat. Învălmășit, înghesuit, aruncat de-a valma. Încurcat, încîlcit, confuz, incoerent. Asimetric, distonant; anormal. Derutat, zăpăcit, dezorientat (fig.), buimăcit, buimac (rar). Dezorganizat, indisciplinat, anarhic. Nesupus, turbulent (livr.). Perturbator, perturbativ (rar). Vb. A face dezordine, a strica ordinea, a perturba, a deregla, a deranja; a răvăși, a răscoli, a întoarce pe dos, a răsturna cu fundul în sus; a învălmăși, a îngrămădi, a grămădi (pop.), a înghesui, a îmbulzi, a pune claie peste grămadă, a lăsa tabără (vraiște), a amesteca de-a valma. A dezorganiza. A încîlci, a încurca, a dezorienta, a zăpăci (fam.). A tulbura, a răscula. A se dezorganiza, a se destrăma. A se încurca, a se învălmăși, a se înghesui, a se aglomera, a se îmbulzi, a se îngrămădi, a se grămădi (pop.). A (se) foi, a forfoti, a forfăi (pop.), a furnica, a mișuna, a mișui (rar), a viermui, a roi, a se fîțîi. Adv. În dezordine, fără ordine; haotic, anarhic; vraiște, anapoda, pe dos, de-a-ndoaselea, de-a valma, în debandadă. V. animație, descompunere, forfotă, mișcare, mulțime, zgomot.
DEZORDINE balamuc, brambureală, bulibășeală, haloimăs.

dezordine dex

Intrare: dezordine
dezordine substantiv feminin
  • silabisire: dez-