dezonorant definitie

13 definiții pentru dezonorant

dezonoránt, ~ă a [At: DEX / Pl: ~nți, ~e / E: fr déshonorant] Care dezonorează Si: dezonorabil.
DEZONORÁNT, -Ă, dezonoranți, -te, adj. Care dezonorează; rușinos. – Din fr. déshonorant.
DEZONORÁNT, -Ă, dezonoranți, -te, adj. Care dezonorează; rușinos. – Din fr. déshonorant.
DEZONORÁNT, -Ă, dezonoranți, -te, adj. Care dezonorează, care necinstește; rușinos. Faptă dezonorantă.
!dezonoránt (de-zo-/dez-o-) adj. m., pl. dezonoránți; f. dezonorántă, pl. dezonoránte
dezonoránt adj. m. (sil. mf. dez-), pl. dezonoránți; f. sg. dezonorántă, pl. dezonoránte
DEZONORÁNT adj. 1. v. compromițător. 2. v. înjositor.
Dezonorant ≠ onorant
DEZONORÁNT, -Ă adj. Care dezonorează; necinstit, rușinos. [Cf. fr. déshonorant].
DEZONORÁNT, -Ă adj. care dezonorează; necinstit, rușinos. (< fr. déshonorant)
DEZONORÁNT ~tă (~ți, ~te) Care dezonorează; în stare să dezonoreze; infamant. /<fr. déshonorant
* dezonoránt, -ă adj. (fr. déshonorant). Care dezonorează.
DEZONORANT adj. 1. compromițător, degradant, infamant, înjositor, nedemn, rușinos, (livr.) difamant, (rar) degradator, (înv.) necinstitor, pierzător. (O faptă ~.) 2. degradant, înjositor, rușinos, umilitor. (O situație ~.)

dezonorant dex

Intrare: dezonorant
dezonorant adjectiv
  • silabisire: dez-