Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru dezonoare

dezono├íre sf [At: DEX / E: fr d├ęshonneur] 1 Necinste. 2 (Pex) Ru╚Öine.
DEZONO├üRE s. f. Lips─â de onoare; necinste; p. ext. ocar─â, ru╚Öine. ÔÇô Din fr. d├ęshonneur.
DEZONO├üRE s. f. Lips─â de onoare; necinste; p. ext. ocar─â, ru╚Öine. ÔÇô Din fr. d├ęshonneur.
DEZONOÁRE s. f. Lipsă de onoare, necinste; p. ext. ocară, rușine. Destulă dezonoare am pus pe-a noastră frunte... Acela ce nu știe o jertfă ca s-afrunte E mic de suflet. MACEDONSKI, O. II 36.
!dezonoáre (de-zo-/dez-o-) s. f., g.-d. art. dezonoárei
dezonoáre s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezonoárei
DEZONOÁRE s. necinste, rușine, (pop.) ocară, (înv. și reg.) ponos, ponoslu. (Nu poate îndura ~.)
Dezonoare Ôëá onoare
DEZONO├üRE s.f. Pierdere a onoarei; necinste; (p. ext.) ocar─â, necinstire, ru╚Öine. [Gen. -rei. / cf. fr. d├ęshonneur].
DEZONO├üRE s. f. pierdere a onoarei; necinste; (p. ext.) ocar─â, ru╚Öine. (< fr. d├ęshonneur)
DEZONO├üRE f. Lips─â de onoare; situa╚Ťie umilitoare. /<fr. d├ęshonneur
dezonoare f. lips─â de onoare, necinste.
dezono├íre f., pl. or─ş (fr. d├ęshonneur). Mare ru╚Öine, oprobi┼ş, necinste.
DEZONOARE s. necinste, rușine, (pop.) ocară, (înv. și reg.) ponos, ponoslu. (Nu poate îndura ~.)

Dezonoare dex online | sinonim

Dezonoare definitie

Intrare: dezonoare
dezonoare substantiv feminin
  • silabisire: dez-
dezonoare