dezonoare definitie

14 definiții pentru dezonoare

dezonoáre sf [At: DEX / E: fr déshonneur] 1 Necinste. 2 (Pex) Rușine.
DEZONOÁRE s. f. Lipsă de onoare; necinste; p. ext. ocară, rușine. – Din fr. déshonneur.
DEZONOÁRE s. f. Lipsă de onoare; necinste; p. ext. ocară, rușine. – Din fr. déshonneur.
DEZONOÁRE s. f. Lipsă de onoare, necinste; p. ext. ocară, rușine. Destulă dezonoare am pus pe-a noastră frunte... Acela ce nu știe o jertfă ca s-afrunte E mic de suflet. MACEDONSKI, O. II 36.
!dezonoáre (de-zo-/dez-o-) s. f., g.-d. art. dezonoárei
dezonoáre s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezonoárei
DEZONOÁRE s. necinste, rușine, (pop.) ocară, (înv. și reg.) ponos, ponoslu. (Nu poate îndura ~.)
Dezonoare ≠ onoare
DEZONOÁRE s.f. Pierdere a onoarei; necinste; (p. ext.) ocară, necinstire, rușine. [Gen. -rei. / cf. fr. déshonneur].
DEZONOÁRE s. f. pierdere a onoarei; necinste; (p. ext.) ocară, rușine. (< fr. déshonneur)
DEZONOÁRE f. Lipsă de onoare; situație umilitoare. /<fr. déshonneur
dezonoare f. lipsă de onoare, necinste.
dezonoáre f., pl. orĭ (fr. déshonneur). Mare rușine, oprobiŭ, necinste.
DEZONOARE s. necinste, rușine, (pop.) ocară, (înv. și reg.) ponos, ponoslu. (Nu poate îndura ~.)

dezonoare dex

Intrare: dezonoare
dezonoare substantiv feminin
  • silabisire: dez-
dezonoare