Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru dezolator

dezolator, ~oare a [At: NEGULICI / V: ~riu (S și: desolatoriu) / S și: (înv) deso~ / Pl: ~i, ~oáre / E: dezola + -tor] (Rar) Dezolant.
DEZOLAT├ôR, -O├üRE, dezolatori, -oare, adj. (Rar) Dezolant. ÔÇô Dezola + suf. -tor.
DEZOLAT├ôR, -O├üRE, dezolatori, -oare, adj. (Rar) Dezolant. ÔÇô Dezola + suf. -tor.
DEZOLATÓR, -OÁRE, dezolatori, -oare, adj. (Neobișnuit) Dezolant. Nimica nu merita a fi citat, totul fiind searbăd și dezolator. MACEDONSKI, O. IV 23.
dezolatór (rar) adj. m., pl. dezolatóri; f. sg. și pl. dezolatoáre
dezolatór adj. m., pl. dezolatóri; f. sg. și pl. dezolatoáre
DEZOLATÓR adj. v. demoralizant, deprimant, descurajant, dezolant, mohorât, posomorât, trist.
DEZOLAT├ôR, -O├üRE adj. (Rar) Dezolant. [Cf. fr. d├ęsolateur].
dezolator a. care dezoleaz─â.
dezolator adj. v. DEMORALIZANT. DEPRIMANT. DESCURAJANT. DEZOLANT. MOHORÎT. POSOMORÎT. TRIST.

Dezolator dex online | sinonim

Dezolator definitie

Intrare: dezolator
dezolator adjectiv