Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru dezolant

dezol├ínt, ~─â a [At: NEGULICI / S ╚Öi: (├«nv) deso~ / Pl: ~n╚Ťi, ~e / E: fr d├ęsolant] (Liv) 1 Care ├«ntristeaz─â profund Si: deprimant, dezolator, jalnic.
DEZOL├üNT, -─é, dezolan╚Ťi, -te, adj. Care ├«ntristeaz─â, care m├óhne╚Öte profund; jalnic, deprimant, dezolator. ÔÇô Din fr. d├ęsolant.
DEZOL├üNT, -─é, dezolan╚Ťi, -te, adj. (Livr.) Care ├«ntristeaz─â, care m├óhne╚Öte profund; jalnic, deprimant, dezolator. ÔÇô Din fr. d├ęsolant.
DEZOL├üNT, -─é, dezolan╚Ťi, -te, adj. Care ├«ntristeaz─â, care produce m├«hnire ad├«nc─â; jalnic. V. pustiu. Bazinul carbonifer nu se ├«ntinde ├«n mijlocul unei dezolante c├«mpii cenu╚Öii, ci de jur ├«mprejurul minelor ╚Öi al coloniilor mun╚Ťii se ridic─â spre cer, ╚Öi tot acest ╚Ťinut e plin de m─âre╚Ťie ╚Öi de o nobil─â frumuse╚Ťe. BOGZA, V. J. 212. Era, ├«n toat─â casa, un semi├«ntuneric dezolant. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 328. Jalnic, dezolant, pustiu e delta moart─â. BART, E. 309.
dezol├ínt adj. m., pl. dezol├ín╚Ťi; f. dezol├ínt─â, pl. dezol├ínte
dezol├ínt adj. m., pl. dezol├ín╚Ťi; f. sg. dezol├ínt─â, pl. dezol├ínte
DEZOLÁNT adj. 1. demoralizant, deprimant, descurajant, mohorât, posomorât, trist, (rar) dezolator, posac. (Un peisaj ~.) 2. v. deprimant.
Dezolant Ôëá ├«mbucur─âtor
DEZOL├üNT, -─é adj. Care ├«ntristeaz─â; jalnic; dezolator. [Cf. fr. d├ęsolant].
DEZOL├üNT, -─é adj. care dezoleaz─â; jalnic; deprimant. (< fr. d├ęsolant)
DEZOL├üNT ~t─â (~╚Ťi, ~te) Care dezoleaz─â; ├«n stare s─â dezoleze; deprimant. /<fr. d├ęsolant
DEZOLANT adj. 1. demoralizant, deprimant, descurajant, mohorît, posomorît, trist, (rar) dezolator, posac. (Un peisaj ~.) 2. apăsător, deprimant, sumbru, (fig.) negru. (Gînduri ~.)

Dezolant dex online | sinonim

Dezolant definitie

Intrare: dezolant
dezolant adjectiv