dezolá [At: NEGULICI / S și: (înv) deso~ / Pzi: ~léz / E: fr désoler, lat desolare] 1 vt (Înv, d. localități, regiuni) A pustii. 2-3 vtr (Liv) A (se) întrista profund Si: a deprima.

DEZOLÁ, dezolez, vb. I. Tranz. A întrista, a mâhni profund; a deprima. – Din fr. désoler.

DEZOLÁ, dezolez, vb. I. Tranz. (Livr.) A întrista, a mâhni profund; a deprima. – Din fr. désoler.

DEZOLÁ, dezolez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A întrista, a mîhni; a descuraja.

dezolá (a ~) vb., ind. prez. 3 dezoleáză

dezolá vb., ind. prez. 1 sg. dezoléz, 3 sg. și pl. dezoleáză

DEZOLÁ vb. I. tr. A mâhni, a îndurera, a întrista mult. [< fr. désoler, it., lat. desolare].

DEZOLÁ vb. tr. a mâhni adânc, a îndurera, a întrista, a deprima. (< fr. désoler, lat. desolare)

A DEZOLÁ ~éz tranz. 1) A mâhni profund. 2) A aduce în stare de dezolare; a deprima. /<fr. désoler

dezolà v. 1. a devasta cu totul; 2. fig. a cauza o mare întristare; 3. a se mâhni adânc.

* dezoléz v. tr. (lat. desólo, -soláre, a devasta de tot, d. solare, a devasta [d. solus, singur]. V. solitar). Devastez grozav. Fig. Întristez adînc.