Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru dezola

dezol├í [At: NEGULICI / S ╚Öi: (├«nv) deso~ / Pzi: ~l├ęz / E: fr d├ęsoler, lat desolare] 1 vt (├Änv, d. localit─â╚Ťi, regiuni) A pustii. 2-3 vtr (Liv) A (se) ├«ntrista profund Si: a deprima.
DEZOL├ü, dezolez, vb. I. Tranz. A ├«ntrista, a m├óhni profund; a deprima. ÔÇô Din fr. d├ęsoler.
DEZOL├ü, dezolez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ├«ntrista, a m├óhni profund; a deprima. ÔÇô Din fr. d├ęsoler.
DEZOL├ü, dezolez, vb. I. Tranz. (Fran╚Ťuzism) A ├«ntrista, a m├«hni; a descuraja.
dezolá (a ~) vb., ind. prez. 3 dezoleáză
dezol├í vb., ind. prez. 1 sg. dezol├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. dezole├íz─â
DEZOL├ü vb. I. tr. A m├óhni, a ├«ndurera, a ├«ntrista mult. [< fr. d├ęsoler, it., lat. desolare].
DEZOL├ü vb. tr. a m├óhni ad├ónc, a ├«ndurera, a ├«ntrista, a deprima. (< fr. d├ęsoler, lat. desolare)
A DEZOL├ü ~├ęz tranz. 1) A m├óhni profund. 2) A aduce ├«n stare de dezolare; a deprima. /<fr. d├ęsoler
dezolà v. 1. a devasta cu totul; 2. fig. a cauza o mare întristare; 3. a se mâhni adânc.
* dezol├ęz v. tr. (lat. des├│lo, -sol├íre, a devasta de tot, d. solare, a devasta [d. solus, singur]. V. solitar). Devastez grozav. Fig. ├Äntristez ad├«nc.

Dezola dex online | sinonim

Dezola definitie

Intrare: dezola
dezola verb grupa I conjugarea a II-a