dezocupá [At: DN3 / Pzi: dezocúp / E: it disocupare] (Rar) 1 vt A elibera un loc ocupat. 2 vr A se face liber.

DEZOCUPÁ, dezocúp, vb. I. 1. Tranz. A elibera un loc ocupat. 2. Refl. A face liber. – Pref. dez- + ocupa.

*dezocupá (a ~) (de-zo-/dez-o-) vb., ind. prez. 3 dezocúpă

DEZOCUPÁ vb. I. tr. A elibera un loc ocupat. ♦ refl. A se face liber. [Cf. it. disoccupare].

DEZOCUPÁ vb. tr. I. a elibera un loc ocupat. II. refl. a se face liber. (< după it. disoccupare)