dezobstrua vt [At: DN3 / P: ~tru-a / Pzi: ~uéz / E: fr désobstruer] (Teh, Med) A desfunda.

!dezobstruá (a ~) (de-zob-stru-a/dez-ob-) vb., ind. prez. 3 dezobstrueáză, 1 pl. dezobstruắm (-stru-ăm); conj. prez. 3 să dezobstruéze (-stru-e-); ger. dezobstruấnd (-stru-ând)

dezobstruá vb. (sil. -stru-a; mf. dez-), ind. prez. 3 sg. dezobstrueáză, 1 pl. dezobstruăm (sil. -stru-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. dezobstruéze (sil. -stru-e-); ger. dezobstruând (sil. -stru-ând)

DEZOBSTRUÁ vb. I. tr. (Tehn., med.) A destupa, a desfunda. [Pron. -tru-a. / < fr. désobstruer].

DEZOBSTRUÁ vb. tr. (tehn., med.) a destupa, a desfunda. (< fr. désobstruer)