Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 1065112:
deznădéjde sf [At: HELIADE, O. II, 345 / V: (înv) desnădéjdie / S și: desn~ / Pl: ~di / E: dez- + nădejde] 1 (Îoc nădejde) Stare sufletească extrem de apăsătoare, caracterizată prin lipsa oricărei speranțe (în rezolvarea sau îndreptarea unei situații) Si: desperare, (înv) deznădăjduire, nenădejde. 2 (Îlav) Cu (sau în) ~ Lipsit de (orice) speranță, în mod desperat, deznădăjduit. 3 (Îlav) (Până) la ~ În cel mai înalt grad, la maximum. 4 (Îe) A cădea în ~ A-și pierde orice speranță.
Deznădejde dex online | sinonim
Deznădejde definitie
