dezmormânta definitie

11 definiții pentru dezmormânta

dezmormânta vt [At: PONTBRIANT, D. / V: (îvr) diz~ / S și: desm~ / Pzi: ~téz; Cj: 6 să ~mínte / E: dez- + (în)mormânta] 1 A scoate din mormânt Si: a dezgropa, a deshuma. 2 (Fig; înv) A readuce în memorie.
DEZMORMÎNTÁ, dezmormîntez, vb. I. Tranz. (Rar) A deshuma, a dezgropa; fig. a scoate din uitare, a repune în circulație. (Refl. pas.) Se dezmormîntară termenii uitați de prin hrisoave. MACEDONSKI, O. IV 122.
dezmormântá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 dezmormânteáză
dezmormântá vb., ind. prez. 1 sg. dezmormântéz, 3 sg. și pl. dezmormânteáză
DEZMORMÂNTÁ vb. v. dezgropa, deshuma, exhuma.
A dezmormânta ≠ a îngropa, a înhuma, a înmormânta
A se dezmormânta ≠ a se înmormânta, a se îngropa, a se înhuma
A DEZMORMÂNTÁ ~éz tranz. 1) (cadavre, oseminte) A scoate din mormânt; a dezgropa; a deshuma; a exhuma. 2) fig. A readuce în memorie; a scoate din uitare; a dezgropa. ~ un subiect vechi. /dez- + a [în]mormînta
desmormântà v. a scoate din mormânt.
dezmormîntéz v. tr. Scot din mormânt, dezgrop, exhumez. Fig. Scot din uitare: a dezmormînta un poet uĭtat, un obiceĭ.
dezmormînta vb. v. DEZGROPA. DESHUMA. EXHUMA.

dezmormânta dex

Intrare: dezmormânta
dezmormânta verb grupa I conjugarea a II-a