dezmorțeală definitie

9 definiții pentru dezmorțeală

dezmorțeálă sf [At: COSTINESCU / P: ~éli / E: dezmorți + -eală] 1-2 Dezmorțire (1-2). 3 Stare a celui dezmorțit (1).
DEZMORȚEÁLĂ, dezmorțeli, s. f. Faptul de a (se) dezmorți; revenire, trezire din amorțeală; dezmorțire. ♦ Starea celui dezmorțit. – Dezmorți + suf. -eală.
DEZMORȚEÁLĂ, dezmorțeli, s. f. Faptul de a (se) dezmorți; revenire, trezire din amorțeală; dezmorțire. ♦ Starea celui dezmorțit. – Dezmorți + suf. -eală.
DEZMORȚEÁLĂ, dezmorțeli, s. f. Revenire, trezire din amorțeală; dezmorțire. (Fig.) Casa luase nu știu ce înfățișare neprecisă de dezmorțeală și înseninare. C. PETRESCU, S. 162.
dezmorțeálă s. f., g.-d. art. dezmorțélii; pl. dezmorțéli
dezmorțeálă s. f., g.-d. art. dezmorțélii; pl. dezmorțéli
DEZMORȚEÁLĂ s. v. dezghețare.
Dezmorțeală ≠ amorțeală
DEZMORȚEA s. dezghețare, dezmorțire. (~ cuiva la gura sobei.)

dezmorțeală dex

Intrare: dezmorțeală
dezmorțeală substantiv feminin