dezmiriști vt [At: AGROTEHNICA II, 300 / S și: desm~ / Pzi: ~tésc / E: dez- + miriști] (C.i. terenuri agricole) A ara superficial, după recoltarea păioaselor, în scopul îmbunătățirii producției agricole următoare.

DEZMIRIȘTÍ, dezmiriștesc, vb. IV. Tranz. A ara stratul superficial de la suprafața pământului, după recoltare. – Pref. dez- + miriște.

DEZMIRIȘTÍ, dezmiriștesc, vb. IV. Tranz. A ara stratul superficial de la suprafața pământului, după recoltare. – Dez- + miriște.

DEZMIRIȘTÍ, dezmiriștesc, vb. IV. Tranz. (Folosit mai ales absolut) A executa lucrarea de dezmiriștire. Cele o sută de hectare din fața satului... trebuiau dezmiriștite cît mai devreme. CAMILAR, TEM. 237.

dezmiriștí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmiriștésc, imperf. 3 sg. dezmirișteá; conj. prez. 3 să dezmirișteáscă

dezmiriștí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmiriștésc, imperf. 3 sg. dezmirișteá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezmirișteáscă

A DEZMIRIȘTÍ ~ésc tranz. (pământul) A ara superficial îndată după recoltarea grânelor, răsturnând miriștea. /dez- + miriște