Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru dezmierd─âtor

dezmierd─âtor, ~oare a [At: MAC ARIE, GRAM, 115v/29 / V: (├«vr) diz~, ~mir~ / S ╚Öi: desm~ / Pl: ~i, ~o├íre / E: dezmierda + -tor] 1 (D. oameni) Care dezmiard─â. 2 (D. m├óini, degete) Care neteze╚Öte sau atinge u╚Öor (pe cineva sau ceva) ├«n semn de tandre╚Ťe, de dragoste Si: alint─âtor, m├óng├óietor. 3 (D. cuvinte) Care exprim─â tandre╚Ťe, care dezmiard─â. 4 (├Ävr; d. derivate lexicale) Diminutival. 5 ├Änc├ónt─âtor. 6 (├Ävr) Care satisface instinctele sexuale.
DEZMIERD─éT├ôR, -O├üRE, dezmierd─âtori, -oare, adj. Care dezmiard─â; m├óng├óietor, alint─âtor. ÔÖŽ Care ├«nc├ónt─â, care desfat─â; desf─ât─âtor. ÔÇô Dezmierda + suf. -─âtor.
DEZMIERD─éT├ôR, -O├üRE, dezmierd─âtori, -oare, adj. Care dezmiard─â; m├óng├óietor, alint─âtor. ÔÖŽ Care ├«nc├ónt─â, care desfat─â; desf─ât─âtor. ÔÇô Dezmierda + suf. -─âtor.
DEZMIERD─éT├ôR, -O├üRE, dezmierd─âtori, -oare, adj. Care dezmiard─â; m├«ng├«ietor, alint─âtor. Mioara... se lipe╚Öte de el dezmierd─âtoare. CAMIL PETRESCU, T. II 18. ÔŚŐ (Adverbial) Gore se apropiase de c├«teva ori de Paler, s─â-l trag─â dezmierd─âtor de p─âr. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 22. ÔŚŐ (Substantivat) [Venus] dezmierd─âtoarea zeilor ╚Öi-a oamenilor. ODOBESCU, S. III 39. ÔÖŽ Care ├«nc├«nt─â, care desfat─â vederea. G─âseam aceast─â frumuse╚Ťe mai mult dureroas─â dec├«t dezmierd─âtoare. GALACTION, O. I 351. Au ajuns la o poian─â verde ╚Öi dezmierd─âtoare. ISPIRESCU, L. 193.
dezmierdătór (-mier-) adj. m., pl. dezmierdătóri; f. sg. și pl. dezmierdătoáre
dezmierdătór adj. m. (sil. -mier-), pl. dezmierdătóri; f. sg. și pl. dezmierdătoáre
DEZMIERDĂTÓR adj. 1. v. mângâietor. 2. v. afectuos. 3. v. hipocoristic.
DEZMIERDĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre persoane) Care dezmiardă; alintător; mângâietor. Mamă ~oare. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădește dragoste și căldură sufletească; mângâietor; alintător. /a dezmierda + suf. ~ător
desmierdător a. care desmeardă, mângăios: muzică desmierdătoare.
DEZMIERDĂTOR adj. 1. alintător, mîngîietor, (înv.) dezmierdat, măgulitor. (Gesturi ~.) 2. afectuos, drag, drăgăstos, duios, iubitor, mîngîietor, tandru, (înv.) mîngîios, (fig.) cald. (Cuvinte ~.) 3. alintător, hipocoristic. (Sens ~.)

Dezmierd─âtor dex online | sinonim

Dezmierd─âtor definitie

Intrare: dezmierd─âtor
dezmierd─âtor adjectiv
  • silabisire: -mier-