DEZMÉTIC, -Ă, dezmetici, -e, adj. Bezmetic. Am fost un copil dezmetic. GALACTION, O. I 9. ◊ (Substantivat) Primejdia începe să fie cu mult mai mare pentru acei dezmetici care au cutezat peste ce se cuvine. SADOVEANU, Z. C. 342. Dezmeticule... trebuie să te adun de pe drumuri. CAMIL PETRESCU, T. I 546. Nu se rugase... să-i mai găsească ceva bani... La adică știa să facă jertfe, dar se păzea să se adune cu dezmeticii! MACEDONSKI, O. III 51.