dezmetic definitie

10 definiții pentru dezmetic

dezmétic, ~ă a [At: BIBLIA (1688), 212 2/15 / V: (înv) ~tec / S și: desm~ / E: nct] (Înv) 1 (D. oameni) Care umblă fără rost. 2 Care are o comportare lipsită de bun-simț. 3 (Pex) Lipsit de rațiune Si: descreierat, nebun, zănatic. 4 (D. manifestări ale oamenilor) Care denotă lipsă de echilibru, de bun-simț, de rațiune Si: aiurit, nesăbuit. 5 (D. oameni și animale) Dezorientat în fața unei situații Si: năuc, uluit, zăpăcit.
DEZMÉTIC, -Ă, dezmetici, -ce, adj. (Rar; adesea substantivat) Bezmetic. – Cf. bezmetic.
DEZMÉTIC, -Ă, dezmetici, -ce, adj. (Rar; adesea substantivat) Bezmetic. – Cf. bezmetic.
DEZMÉTIC, -Ă, dezmetici, -e, adj. Bezmetic. Am fost un copil dezmetic. GALACTION, O. I 9. ◊ (Substantivat) Primejdia începe să fie cu mult mai mare pentru acei dezmetici care au cutezat peste ce se cuvine. SADOVEANU, Z. C. 342. Dezmeticule... trebuie să te adun de pe drumuri. CAMIL PETRESCU, T. I 546. Nu se rugase... să-i mai găsească ceva bani... La adică știa să facă jertfe, dar se păzea să se adune cu dezmeticii! MACEDONSKI, O. III 51.
dezmétic (rar) adj. m., pl. dezmétici; f. dezmétică, pl. dezmétice
dezmétic adj. m., pl. dezmétici; f. sg. dezmétică, pl. dezmétice
DEZMÉTIC adj. v. aiurea, aiurit, bezmetic, descreierat, nebun, smintit, țicnit, zănatic, zăpăcit, zurliu.
desmetic a. zăpăcit, nebun. [Cf. bezmetic].
dezmetíc V. bezmetic.
dezmetic adj. v. AIUREA. AIURIT. BEZMETIC. DESCREIERAT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT. ZĂNATIC. ZĂPĂCIT. ZURLIU.

dezmetic dex

Intrare: dezmetic
dezmetic adjectiv