Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

17 defini╚Ťii pentru dezmeteci

dezmetec├ş v vz dezmetici
dezmetic├ş vr [At: BIBLIA (1688), 212 2/15 / V: (├«vp) ~tec├ş, (├«vr) dizmit~, dizmint~ / S ╚Öi: desm~ / Pzi: ~c├ęsc / E: dezmetic] 1-2 (├Änv) A se comporta ca un dezmetic (2-3). 3 A-╚Öi reveni dintr-o stare emotiv─â puternic─â Si: a se trezi la realitate, (├«vr) a se dezme╚Ťi, a se dezm├ónta.
DEZMETEC├Ź vb. IV v. dezmetici.
DEZMETIC├Ź, dezmeticesc, vb. IV. Refl. ╚Öi tranz. (Adesea fig.) A-╚Öi reveni sau a face s─â-╚Öi revin─â dintr-o stare de ame╚Ťeal─â, de spaim─â etc.; a (se) dezme╚Ťi. [Var.: dezmetec├ş vb. IV] ÔÇô Din dezmetic.
DEZMETEC├Ź vb. IV v. dezmetici.
DEZMETIC├Ź, dezmeticesc, vb. IV. Refl. ╚Öi tranz. (Adesea fig.) A-╚Öi reveni sau a face s─â-╚Öi revin─â dintr-o stare de ame╚Ťeal─â, de spaim─â etc., a (se) dezme╚Ťi. [Var.: dezmetec├ş vb. IV.] ÔÇô Probabil lat. *dismatticire (< mattus ÔÇ×beatÔÇŁ).
DEZMETEC├Ź vb. IV v. dezmetici.
DEZMETIC├Ź, dezmeticesc, vb. IV. Refl. (Uneori urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źdin┬╗) A-╚Öi veni ├«n fire (dintr-o ame╚Ťeal─â, dintr-un le╚Öin, dintr-o spaim─â etc.); a-╚Öi reveni, a se trezi, a se reculege. ├Äntr-un t├«rziu se mai dezmetici; deschise ochii, cerc─â s─â se ridice, dar c─âzu din nou. DUN─éREANU, CH. 39. Trec├«ndu-╚Öi m├«na pe frunte ca pentru a se dezmetici, m-a ├«ntrebat ce vreau s─â mai c├«nte. IBR─éILEANU, A. 46. Dup─â ce se dezmetici din le╚Öinul ce-i venise de inim─â rea, ├«ncepur─â s-o m├«ng├«ie surorile. ISPIRESCU, L. 51. ÔŚŐ Tranz. ├Än zorii zilei urm─âtoare, dezmetici╚Ťi de t─âria de peste noapte a stelelor, p─âstr─âvii fulger─â din nou prin torentul rece. BOGZA, C. O. 108. Dac─â s-ar putea ├«nt├«mpla un fapt care s─â-i dezmeticeasc─â pe to╚Ťi. CAMIL PETRESCU, T. II 381. Nunta╚Öii dezmetici╚Ťi de strig─âtul popii... v─âzur─â pozna ce era s─â li se ├«nt├«mple. ╚śEZ. IV 1. ÔÇô Variant─â: dezmetec├ş vb. IV.
dezmetic├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. dezmetic├ęsc, imperf. 3 sg. dezmetice├í; conj. prez. 3 s─â dezmetice├ísc─â
dezmetic├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. dezmetic├ęsc, imperf. 3 sg. dezmetice├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. dezmetice├ísc─â
DEZMETIC├Ź vb. 1. v. reveni. 2. v. trezi.
A dezmetici Ôëá a buim─âci, a n─âuci, a z─âp─âci
A se dezmetici Ôëá a se ame╚Ťi, a se buim─âci, a se n─âuci, a se z─âp─âci
A DEZMETIC├Ź ~├ęsc tranz. A face s─â se dezmeticeasc─â. /<lat. dismatticire
A SE DEZMETIC├Ź m─â ~├ęsc intranz. A-╚Öi reveni dup─â o emo╚Ťie puternic─â; a-╚Öi veni ├«n fire. /<lat. dismatticire
desmetic├Č v. a (se) trezi, a-╚Öi veni ├«n fire. [Pare a fi de aceea╚Ö origin─â cu desme╚Ťi (v. ame╚Ťi)].
DEZMETICI vb. 1. a se reculege, a se reg─âsi, a-╚Öi reveni, a se trezi, (├«nv.) a se dezme╚Ťi, a se recuceri, a se remite, (rar fig.) a se dezb─âta. (S-a ~ destul de repede ╚Öi a ac╚Ťionat normal.) 2. a (se) trezi, (rar) a se dezb─âta. (S-a ~ dup─â chef.)

Dezmeteci dex online | sinonim

Dezmeteci definitie

Intrare: dezmetici
dezmetici verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
dezmeteci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: dezmeteci
dezmeteci