dezmânia definitie

10 definiții pentru dezmânia

dezmâniá vtr [At: PALIA (1581), 132/11, cf 369 / V: (reg) diz~ / S și: desm~ / P: ~ni-a / Pzi: ~mấnii, (rar) ~iéz / E: dez- + mânia] 1-2 (Îvp) A-și potoli sau a face să-și potolească mânia Si: a (se) liniști, a (se) calma.
DEZMÂNIÁ, dezmấnii, vb. I. Refl. și tranz. (Rar) A-și potoli sau a face să-și potolească mânia; a (se) îmblânzi, a (se) îmbuna. [Pr.: -ni-a. – Prez. ind. și: dezmâniez] – Pref. dez- + mânia.
DEZMÂNIÁ, dezmấnii, vb. I. Refl. și tranz. A-și potoli sau a face să-și potolească mânia; a (se) îmblânzi, a (se) îmbuna. [Pr.: -ni-a. – Prez. ind. și: dezmâniez] – Dez- + mânia.
DEZMÎNIÁ, dezmînii, vb. I. Refl. A se împăca, a se îmblînzi, a nu mai fi supărat, a se îmbuna. Se mînia foarte ușor și se dezmînia tot atît de ușor. EMINESCU, N. 87. Voinic auzea... Să dezmînia. PĂSCULESCU, L. P. 154. (Cu pronunțare regională) Vorba ceea: în care cămeșă s-a măniet, într-aceea s-a dezmînia! CREANGĂ, A. 98. ◊ Tranz. Mă uitai pe vale-n jos, Văzui dorul mînios. Cum să fac ca să-l dezmînii? ȘEZ. I 49. – Pronunțat: -ni-a. - Prez. ind. și: dezmîniez.
dezmâniá (a ~) (rar) (-ni-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. dezmấnii, 3 dezmấnie (-ni-e), 1 pl. dezmâniém; conj. prez. 3 să dezmấnie; ger. dezmâniínd (-ni-ind)
dezmâniá vb. (sil. -ni-a), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. dezmânii, 1 sg. dezmânie (sil. -ni-e), 1 pl. dezmâniém; ger. dezmâniínd (sil. -ni-ind)
DEZMÂNIÁ vb. v. calma, domoli, îmblânzi, îmbuna, împăca, liniști, potoli.
A se dezmânia ≠ a se mânia
dezmăniĭ și -éz, a -á v. tr. Fac să treacă mînia. V. refl. Mă îmbunez, depun mînia.
dezmînia vb. v. CALMA. DOMOLI. ÎMBLÎNZI. ÎMBUNA. ÎMPĂCA. LINIȘTI. POTOLI.

dezmânia dex

Intrare: dezmânia (1 dezmânii)
dezmânia 1 dezmânii verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: -ni-a
Intrare: dezmânia (1 dezmâniez)
dezmânia 1 dezmâniez verb grupa I conjugarea a II-a