dezlocui vt [At: CIȘMAN, FIZ. I, 260 / Pzi: 3 ~éște / E: dez- + (în)locui] (Subiectul este un corp solid sau lichid; c.i. fluide) A scoate din spațiul în care se află, înlocuindu-l.

dezlocuíre sf [At: LTR2 / Pl: ~ri / E: dezlocui] Scoatere a unei cantități de fluid egale cu volumul unui corp solid sau lichid cufundat în acel fluid Cf dezlocui.

DEZLOCUÍ, pers. 3 dezlocuiesc, vb. IV. Tranz. (Fiz.; despre corpuri) A scoate o parte egală cu volumul său din fluidul în care a fost introdus; a disloca. – Pref. dez- + [în]locui.

DEZLOCUÍ, pers. 3 dezlocuiesc, vb. IV. Tranz. (Fiz.; despre corpuri) A scoate o parte egală cu volumul sau din fluidul în care a fost introdus; a disloca. – Dez- + [în]locui.

*dezlocuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezlocuiésc, imperf. 3 sg. dezlocuiá; conj. prez. 3 să dezlocuiáscă

dezlocuí vb., ind. prez.3 sg. dezlocuiéște

DEZLOCUÍ vb. (FIZ.) a disloca. (A ~ un lichid.)

DEZLOCUÍRE s. (FIZ.) dislocare.

A DEZLOCUÍ ~iésc tranz. fiz. (lichide) A scoate de la locul pe care îl ocupă fiind înlocuit de un corp solid. /dez- + a [în]locui