dezlânat definitie

2 intrări

21 definiții pentru dezlânat

dezlâná [At: RESMERIȚĂ, D. / V: (reg) ~liná / S și: (înv) desl~ / Pzi: ~néz / E: dez- + lână] 1 vr (D. mănunchiuri de fibre textile) A se răsfira. 2-3 vtr (D. fire toarse) A(-și) pierde aspectul răsucit Si: a se desrăsuci, a se scămoșa. 4 vr (Pex; d. țesături sau d. obiecte confecționate) A se rări (prin scămoșarea și ruperea firelor) Si: a se destrăma, a se uza, a se strica. 5 (Fig; d. stări sau manifestări ale oamenilor) A deveni fără șir, lipsit de coerență.
dezlânát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: dezlâna] 1-2 Dezlânare (1-2). 3 Scămoșare. 4-5 Dezlânare (4-5).
dezlânát2, ~ă a [At: ȘĂINEANU, D. U. / S și: (înv) desl~ / Pl: ~ați, ~e / E: dezlâna] 1 (D. fire toarse) Care a pierdut aspectul răsucit Si: desrăsucit. 2 Scămoșat. 3 (Pex; d. țesături sau d. obiecte confecționate din țesături) Cu firele scămoșate și rupte Si: destrămat, rărit, uzat. 4 (Fig; d. gândire, vorbire, scriere, stil etc.) Lipsit de coerență Si: incoerent, prolix, vag.
DEZLÂNÁ, pers. 3 dezlânează, vb. I. Refl. (Rar; despre fire textile răsucite) A-și pierde aspectul răsucit; a se scămoșa. ♦ Fig. (Despre stări sau manifestări ale oamenilor) A deveni fără șir, lipsit de logică. – Pref. dez- + lână.
DEZLÂNÁT, -Ă, dezlânați, -te, adj. 1. (Rar) Destrămat, rărit. 2. Fig. Care este fără șir, fără logică; prolix. – V. dezlâna.
DEZLÂNÁ, pers. 3 dezlânează, vb. I. Refl. (Rar; despre fire textile răsucite) A-și pierde aspectul răsucit; a se scămoșa. ♦ Fig. (Despre stări sau manifestări ale oamenilor) A deveni fără șir, lipsit de logică. – Dez- + lână.
DEZLÂNÁT, -Ă, dezlânați, -te, adj. 1. (Rar) Destrămat, rărit. 2. Fig. Care este fără șir, fără logică; prolix. – V. dezlâna.
DEZLÎNÁ, dezlînez, vb. I. Refl. (Despre un fir de lînă răsucită) A-și pierde răsuceala, a se scămoșa. ♦ Fig. (Despre stări psihice) A deveni neprecis, fără contur; a se împrăștia. Cele mai scumpe simțiri se dezlînau. La TDRG.
DEZLÎNÁT, -Ă, dezlînați, -te, adj. 1. (Despre fire toarse; p. ext., rar, despre obiecte confecționate din fire toarse) Destrămat, rărit. Cu pantaloni dezlînați și roși. DELAVRANCEA, la TDRG. ◊ Fig. Ceața a început să năvălească în oraș. La început a mers pe jos, dezlînată, ca fantomele unei turme de oi. BOGZA, V. J. 39. 2. Fig. (Despre formulări ale gîndirii omenești) Fără șir, fără logică, lipsit de precizie sau de concizie, prolix. Versuri dezlînate. Discurs dezlînat. ▭ Nu vei găsi... în paginile nuvelelor... cuvinte inutile, imagini deplasate, episoade dezlînate. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 2/5. ◊ (Adverbial) Explică dezlînat, jenat că insistă. CAMIL PETRESCU, T. II 145. O luă... pe jos, încet, cu ocoluri vădite, vorbind numai ea, descusut și dezlînat, sărind de la una la alta, încurcîndu-le pe toate. M. I. CARAGIALE, C. 137.
!dezlâná (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se dezlâneáză
dezlâná vb., ind. prez. 3 sg. dezlâneáză
DEZLÂNÁ vb. v. destrăma, rări, scămoșa.
DEZLÂNÁT adj. v. destrămat, prolix, rărit, scămoșat.
Dezlânat ≠ laconic, lapidar, scurt, succint
A DEZLÂNÁ ~éz tranz. A face să se dezlâneze. /dez- + lână
A SE DEZLÂNÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre fire textile sau obiecte formate din astfel de fire) A forma scamă la suprafață; a se scămoșa. 2) (despre obiecte împletite din lână) A se desface îndepărtându-se fir de fir; a se deșira; a se răsfira. 3) fig. (despre gânduri, stil etc.) A-și pierde concizia; a deveni prolix. /dez- + lână
deslânat a. destrămat (și fig.).
deslînéz v. tr. (d. lînă). Destram. Fig. Descompun, analizez. Ață deslînată, ață scămoșată, cu ițele nerăsucite. Fib. Versurĭ deslînate, fără coeziune, greoaĭe, Proaste. – Și dezl-.
dezlînéz V. deslînez.
dezlîna vb. v. DESTRĂMA. RĂRI. SCĂMOȘA.
dezlînat adj. v. DESTRĂMAT. PROLIX. RĂRIT. SCĂMOȘAT.

dezlânat dex

Intrare: dezlâna
dezlâna verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: dezlânat
dezlânat adjectiv