dezirábil, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / S și: (înv) desi~ / Pl: ~i, ~e / E: fr désirable] (Frm) 1 Care stârnește dorința. 2-3 (Demn) de dorit.

DEZIRÁBIL, -Ă, dezirabili, -e, adj. Care corespunde dorinței, care stârnește dorință. – Din fr. désirable.

DEZIRÁBIL, -Ă, dezirabili, -e, adj. (Franțuzism) Care corespunde dorinței, care stârnește dorință. – Din fr. désirable.

dezirábil adj. m., pl. dezirábili; f. dezirábilă, pl. dezirábile

dezirábil adj. m., pl. dezirábili; f. sg. dezirábilă, pl. dezirábile

DEZIRÁBIL, -Ă adj. (Franțuzism) Care merită să fie dorit; de dorit. [< fr. désirable].

DEZIRÁBIL, -Ă adj. care corespunde dorinței, care stârnește dorință. (< fr. désirable)

DEZIRÁBIL ~ă (~i, ~e) Care merită să fie dorit; care provoacă dorință. /<fr. désirable