dezinteresat definitie

22 definiții pentru dezinteresat

dezinteresá [At: NEGULICI, E. I, 94/18 / S și: (înv) desi~ / Pzi: ~séz / E: fr désintéresser] 1 vt (Înv) A pierde interesul pentru ceva. 2 vr (Udp „de”) A manifesta indiferență față de o anumită problemă Si: a nu se preocupa, a nu se îngriji. 3 vt (Înv; c.i. persoane) A elimina dintr-o afacere, acordând o despăgubire pentru pierderea suferită.
dezinteresát, ~ă a [At: AR (1837), 374 ⅟34 / S și: (înv) desi~ / Pl: ~ați, ~e / E: fr désintéressé, cf dezinteresat] 1 (D. oameni sau acțiuni, manifestări etc. ale lor) Care nu pune pe primul plan propriile interese Si: altruist, detașat, generos, imparțial, obiectiv. 2 (D. oameni) Care manifestă dezinteres pentru cineva sau ceva Si: nepăsător, indiferent.
DEZINTERESÁ, dezinteresez, vb. I. Refl. A nu manifesta niciun interes pentru cineva sau ceva, a nu-i păsa, a nu se (mai) îngriji de cineva sau de ceva. – Din fr. désintéresser.
DEZINTERESÁT, -Ă, dezinterersați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu are în vedere interesul, folosul personal, care nu caută un câștig pentru sine. – V. dezinteresa. Cf. fr. désintéressé.
DEZINTERESÁ, dezinteresez, vb. I. Refl. A nu manifesta nici un interes pentru cineva sau ceva, a nu-i păsa, a nu se (mai) îngriji de cineva sau de ceva. – Din fr. désintéresser.
DEZINTERESÁT, -Ă, dezinterersați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu are în vedere interesul, folosul personal, care nu caută un câștig pentru sine. – V. dezinteresa. Cf. fr. désintéressé.
DEZINTERESÁ, dezinteresez, vb. I. Refl. A nu avea interes (pentru cineva sau ceva), a nu-i păsa, a nu se mai îngriji (de cineva sau de ceva). Directorul ridică din umeri dezinteresîndu-se disprețuitor. CAMIL PETRESCU, T. I 434.
DEZINTERESÁT, -Ă, dezinteresați, -te, adj. Care nu are în vedere interesul personal, care nu urmărește un folos personal, care nu caută un cîștig. Domnia-sa se crede, în chip dezinteresat, fericit de buna legătură dintre ei. SADOVEANU, Z. C. 279. Nu e însă fără valoare omagierea dezinteresată Pe care voi aduce-o. CAMIL PETRESCU, T. III 370. ◊ (Adverbial) Aș fi curios să cunosc viața d-nei Timotin, să văd dacă diagnoza mea, pusă dezinteresat, este adevărată. IBRĂILEANU, A. 132.
!dezinteresá (a se ~) (de-zin-/dez-in-) vb. refl., ind. prez. 3 se dezintereseáză
dezinteresá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezintereséz, 3 sg. și pl. dezintereseáză
dezinteresát adj. m., pl. dezinteresáți; f. sg. dezinteresátă, pl. dezinteresáte
A se dezinteresa ≠ a se interesa
Dezinteresat ≠ cointeresat, interesat
DEZINTERESÁ vb. I. refl. A-i lipsi cuiva interesul (pentru cineva sau ceva); a nu se ocupa de ceva. [Cf. fr. désintéresser].
DEZINTERESÁT, -Ă adj. (și adv.) Care nu face (ceva) din interes; făcut fără interes personal. [< dezinteresa].
DEZINTERESÁ vb. refl. a-i lipsi cuiva interesul pentru cineva sau ceva; a nu se ocupa de... (< fr. désintéresser)
A SE DEZINTERESÁ mă ~éz intranz. A manifesta dezinteres; a vădi lipsă de interes. /<fr. désintéresser
DEZINTERESÁT ~tă (~ți, ~te) și adverbial Care nu urmărește nici un interes sau un folos personal. /v. a se dezinteresa
dezinteresà v. 1. a exclude dela interes prin îndemnizare: a dezinteresa pe un creditor; 2. a se lepăda de propriile sale interese.
dezinteresat a. 1. care nu lucrează din interes; 2. care nu-i dictat de interes: acțiune dezinteresată.
* dezinteresát, -ă adj. Care nu e interesat într’o afacere: om dezinteresat. Care un e dictat de interes: acțiune dezinteresată. Adv. În mod dezinteresat.
* dezintereséz v. tr. (fr. désintéresser). Fac să peardă interesu: a dezinteresa lumea de o afacere. V. refl. Nu mă interesez, mi-e indiferent: a se dezinteresa de părerea vulguluĭ.

dezinteresat dex

Intrare: dezinteresa
dezinteresa verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: dez-
Intrare: dezinteresat
dezinteresat adjectiv