dezintegra definitie

13 definiții pentru dezintegra

dezintegrá [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 329 / S și: (înv) desi~ / Pzi: ~réz / E: fr désintegrer] 1 vr A se desface în părțile consecutive Si: a se dezagrega. 2 vr A se desprinde dintr-un ansamblu Si: a se separa. 3-4 vtr (D. unele elemente radioactive, d. nucleele atomice ale unor elemente sau d. diviziuni ale acestora) A (se) transforma în mod spontan sau artificial în alt element radioactiv, sau în alt nucleu atomic ori într-o diviziune cu o structură diferită Si: (imp) a se dezagrega. 5 vr A-și pierde caracterul inițial. 6 vr A suferi modificări de structură Si: a se altera. 7 vt (Fig) A distruge integritatea unui lucru Si: a ruina.
DEZINTEGRÁ, dezintegrez, vb. I. Refl. (Despre nucleele atomice) A se transforma spontan în alte nuclee atomice; (impr.) a se dezagrega. ◊ Tranz. A dezintegra un nucleu atomic. – Din fr. désintégrer.
DEZINTEGRÁ, dezintegrez, vb. I. Refl. (Despre nucleele atomice) A se transforma spontan în alte nuclee atomice; (impr.) a se dezagrega. ◊ Tranz. A dezintegra un nucleu atomic. – Din fr. désintégrer.
DEZINTEGRÁ, dezintegrez, vb. I. Refl. (Fiz.; despre nucleul atomic al unui element) A se transforma în nucleul atomic al altui element cu număr atomic mai mic, prin expulzare de particule sau prin rupere în fragmente. ◊ Tranz. În pilele atomice nucleul de uraniu este dezintegrat.
!dezintegrá (a ~) (de-zin-te-gra/dez-in-) vb., ind. prez. 3 dezintegreáză
dezintegrá vb. (sil. -gra; mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezintegréz, 3 sg. și pl. dezintegreáză
DEZINTEGRÁ vb. a (se) dezagrega. (Un corp care s-a ~.)
A dezintegra ≠ a integra
DEZINTEGRÁ vb. I. tr., refl. (Despre nucleul atomic al unui element) A (se) transforma în nucleu atomic al altui element prin expulzare de particule sau prin rupere în fragmente. 2. tr. (Fig.) A distruge integritatea unui lucru; a ruina. [< fr. désintégrer].
DEZINTEGRÁ vb. I. tr., refl. (despre nucleul atomic) a (se) transforma spontan în alte nuclee atomice, prin emiterea de particule sau prin rupere în fragmente. II. tr. (fig.) a distruge integritatea unui lucru. (< fr. désintégrer)
A DEZINTEGRÁ ~éz tranz. A face să se dezintegreze; a dezagrega. /<fr. désintégrer
A SE DEZINTEGRÁ se ~eáză intranz. (despre nuclee atomice) A se transforma spontan în alte nuclee atomice; a se dezagrega. /<fr. désintégrer
DEZINTEGRA vb. a (se) dezagrega. (Un corp care s-a ~.)

dezintegra dex

Intrare: dezintegra
dezintegra verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -gra; mf. dez-