Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru dezintegra

dezintegr├í [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 329 / S ╚Öi: (├«nv) desi~ / Pzi: ~r├ęz / E: fr d├ęsintegrer] 1 vr A se desface ├«n p─âr╚Ťile consecutive Si: a se dezagrega. 2 vr A se desprinde dintr-un ansamblu Si: a se separa. 3-4 vtr (D. unele elemente radioactive, d. nucleele atomice ale unor elemente sau d. diviziuni ale acestora) A (se) transforma ├«n mod spontan sau artificial ├«n alt element radioactiv, sau ├«n alt nucleu atomic ori ├«ntr-o diviziune cu o structur─â diferit─â Si: (imp) a se dezagrega. 5 vr A-╚Öi pierde caracterul ini╚Ťial. 6 vr A suferi modific─âri de structur─â Si: a se altera. 7 vt (Fig) A distruge integritatea unui lucru Si: a ruina.
DEZINTEGR├ü, dezintegrez, vb. I. Refl. (Despre nucleele atomice) A se transforma spontan ├«n alte nuclee atomice; (impr.) a se dezagrega. ÔŚŐ Tranz. A dezintegra un nucleu atomic. ÔÇô Din fr. d├ęsint├ęgrer.
DEZINTEGR├ü, dezintegrez, vb. I. Refl. (Despre nucleele atomice) A se transforma spontan ├«n alte nuclee atomice; (impr.) a se dezagrega. ÔŚŐ Tranz. A dezintegra un nucleu atomic. ÔÇô Din fr. d├ęsint├ęgrer.
DEZINTEGR├ü, dezintegrez, vb. I. Refl. (Fiz.; despre nucleul atomic al unui element) A se transforma ├«n nucleul atomic al altui element cu num─âr atomic mai mic, prin expulzare de particule sau prin rupere ├«n fragmente. ÔŚŐ Tranz. ├Än pilele atomice nucleul de uraniu este dezintegrat.
!dezintegrá (a ~) (de-zin-te-gra/dez-in-) vb., ind. prez. 3 dezintegreáză
dezintegr├í vb. (sil. -gra; mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezintegr├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. dezintegre├íz─â
DEZINTEGRÁ vb. a (se) dezagrega. (Un corp care s-a ~.)
A dezintegra Ôëá a integra
DEZINTEGR├ü vb. I. tr., refl. (Despre nucleul atomic al unui element) A (se) transforma ├«n nucleu atomic al altui element prin expulzare de particule sau prin rupere ├«n fragmente. 2. tr. (Fig.) A distruge integritatea unui lucru; a ruina. [< fr. d├ęsint├ęgrer].
DEZINTEGR├ü vb. I. tr., refl. (despre nucleul atomic) a (se) transforma spontan ├«n alte nuclee atomice, prin emiterea de particule sau prin rupere ├«n fragmente. II. tr. (fig.) a distruge integritatea unui lucru. (< fr. d├ęsint├ęgrer)
A DEZINTEGR├ü ~├ęz tranz. A face s─â se dezintegreze; a dezagrega. /<fr. d├ęsint├ęgrer
A SE DEZINTEGR├ü se ~e├íz─â intranz. (despre nuclee atomice) A se transforma spontan ├«n alte nuclee atomice; a se dezagrega. /<fr. d├ęsint├ęgrer
DEZINTEGRA vb. a (se) dezagrega. (Un corp care s-a ~.)

Dezintegra dex online | sinonim

Dezintegra definitie

Intrare: dezintegra
dezintegra verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -gra; mf. dez-