dezinhibá vtr [At: DEX / Pzi: dezinhíb / E: dez- + inhiba] 1-2 A face să iasă sau a ieși din starea de inhibiție.

DEZINHIBÁ, dezinhíb, vb. I. Tranz. și refl. A face să iasă sau a ieși din starea de inhibiție. – Pref. dez- + inhiba.

DEZINHIBÁ, dezinhíb, vb. I. Tranz. și refl. A face să iasă sau a ieși din starea de inhibiție. – Dez- + inhiba.

*dezinhibá (a ~) (de-zin-/dez-in-) vb., ind. prez. 3 dezinhíbă

dezinhibá vb. → inhiba

DEZINHIBÁ vb. tr., refl. a(-și) înlătura starea de inhibiție. (< dez- + inhiba)