dezincrimina vt [At: DEX / Pzi: ~néz / E: dez- + incrimina] (Jur) A scoate de sub incriminare Si: a disculpa.

DEZINCRIMINÁ, dezincriminez, vb. I. Tranz. (Jur.) A scoate de sub incriminare; a disculpa. – Pref. dez- + incrimina.

DEZINCRIMINÁ, dezincriminez, vb. I. Tranz. (Jur.) A scoate de sub incriminare; a disculpa. – Dez- + incrimina.

*dezincriminá (a ~) (de-zin-cri-/dez-in-) vb., ind. prez. 3 dezincrimineáză

dezincriminá vb. → incrimina

DEZINCRIMINÁ vb. v. dezvinovăți.

DEZINCRIMINÁ vb. tr. a abroga o dispoziție incriminatoare atunci când o faptă penală a încetat să mai prezinte un pericol social. (< dez- + incrimina)