dezgheț definitie

2 intrări

26 definiții pentru dezgheț

dezghéț sn [At: (a. 1840), ap. TDRG / Pl: ~uri / E: drr dezgheța] Topire naturală a gheții sau a zăpezii (din cauza căldurii).
dezghețá vr [At: (a. 1620), ap. TDRG / Pzi: dezghéț / E: ml disglaciare] 1 (D. lichide înghețate) A redeveni lichid. 2 (D. corpuri umede înghețate) A se muia la căldură (prin topirea lichidului pe care îl conțin). 3 (D. ființe înghețate) A se încălzi, dezmorțindu-se. 4 (Fig; d. oameni) A-și pierde sfiala, stângăcia, neîndemânarea.
DEZGHÉȚ, dezghețuri, s. n. Topire naturală a gheții sau a zăpezii (din cauza căldurii). – Din dezgheța (derivat regresiv).
DEZGHEȚÁ, dezghéț, vb. I. Refl. 1. (Despre lichide înghețate; la pers. 3) A redeveni lichid, a înceta de a mai fi înghețat; (despre corpuri îmbibate cu apă înghețată) a se muia la căldură (prin topirea lichidului pe care îl conțin). ◊ Tranz. Căldura a dezghețat râul. ♦ (Despre ființe înghețate) A se dezmorți; a se încălzi. 2. Fig. (Despre oameni) A-și pierde sfiala, stângăcia, neîndemânarea; a deveni vioi, îndrăzneț, priceput. – Lat. disglaciare.
DEZGHÉȚ, dezghețuri, s. n. Topire naturală a gheții sau a zăpezii (din cauza căldurii). – Din dezgheța (derivat regresiv).
DEZGHEȚÁ, dezghéț, vb. I. Refl. 1. (Despre lichide înghețate; la pers. 3) A redeveni lichid, a înceta de a mai fi înghețat; (despre corpuri îmbibate cu apă înghețată) a se muia la căldură (prin topirea lichidului pe care îl conțin). ◊ Tranz. Căldura a dezghețat râul. ♦ (Despre ființe înghețate) A se dezmorți; a se încălzi. 2. Fig. (Despre oameni) A-și pierde sfiala, stângăcia, neîndemânarea; a deveni vioi, îndrăzneț, priceput. – Lat. disglaciare.
DEZGHÉȚ, dezghețuri, s. n. Topire naturală a gheții sau a zăpezii la căldura soarelui. Dezghețurile au stat. Lumina a slăbit în dosul pîclelor. SADOVEANU, B. 161.
DEZGHEȚÁ, dezghéț, vb. I. Refl. 1. (Despre apă sau alte lichide înghețate) A redeveni lichid, a înceta de a mai fi înghețat; (despre corpuri îmbibate cu apă înghețată) a se muia la căldură; (despre oameni) a se dezmorți, a se încălzi. De-o săptămînă cîmpul s-a dezghețat. C. PETRESCU, S. 55. ◊ Tranz. Fig. Ar voi în a lui brațe să o țină-n veci de veci, Dezghețînd cu sărutarea-i raza ochilor ei reci. EMINESCU, O. I 162. (Absol.) Dar lumina dreptății a sporit înmiit Și sporește într-una și trezește la viață, Și oriunde pătrunde, limpezește, dezgheață. DEȘLIU, G. 56. 2. Fig. (Despre oameni) A-și pierde sfiala, neîndemînarea; a deveni vioi, priceput, îndrăzneț. Cele mai multe porneau să meargă la lucru, la tipografie, la fabrică... Acolo fetele se dezghețau. PAS, Z. I 221.
dezghéț s. n., pl. dezghéțuri
dezghețá (a ~) vb., ind. prez. 3 dezgheáță; conj. prez. 3 să dezghéțe
dezghéț s. n., pl. dezghéțuri
dezghețá vb., ind. prez. 1 sg. dezghéț, 3 sg. și pl. dezgheáță; conj. prez. 3 sg. și pl. dezghéțe
DEZGHÉȚ s. (MET.) dezghețare. (A început ~ul.)
DEZGHEȚÁ vb. a (se) dezmorți. (Să mă ~ puțin la gura sobei.)
Dezgheț ≠ îngheț
A (se) dezgheța ≠ a îngheța
A se dezgheța ≠ a îngheța
DEZGHÉȚ ~uri n. Fenomen care se produce (la o temperatură mai mare de zero grade) și se manifestă prin topirea gheții sau zăpezii. /v. a dezgheța
A DEZGHEȚÁ dezghéț tranz. A face să se dezghețe. /<lat. disglaciare
A SE DEZGHEȚÁ mă dezgheț intranz. 1) (despre gheață, zăpadă) A trece din stare solidă în stare lichidă (la o temperatură mai mare de zero grade); a se topi. 2) (despre corpuri înghețate) A se muia din cauza temperaturii mai mari de zero grade. 3) (despre persoane sau despre părți ale corpului lor) A ieși din starea de amorțeală de frig (expunându-se acțiunii căldurii); a se dezmorți. 4) fig. A înceta de a mai fi sfios; a prinde curaj. 5) fig. A începe să manifeste îndemânare; a deveni îndemânatic. /<lat. disglaciare
desgheț n. topirea gheței, a zăpezilor.
desghețà v. a înceta de a mai fi înghețat.
1) dezgheț n., pl. urĭ. Dezghețare: în timpu dezghețuluĭ e urît pe drum.
2) dezghéț v. tr. (ca și îngheț). Liberez de gheață: căldura dezgheață pămîntu. Liberez de frig: mĭ-am dezghețat mînile ținîndu-le în buzunar.
DEZGHEȚ s. dezghețare. (A început ~.)
DEZGHEȚA vb. a (se) dezmorți. (Să mă ~ puțin la gura sobei.)

dezgheț dex

Intrare: dezgheț
dezgheț substantiv neutru
Intrare: dezgheța
dezgheța verb grupa I conjugarea I