Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru dezechilibru

dezechil├şbru sn [At: DN2 / Pl: ~re / E: fr d├ęs├ęquilibre] 1-3 Dezechilibrare (1-3).
DEZECHIL├ŹBRU s. n. Lips─â de echilibru. ÔÖŽ Fig. Tulburare mintal─â; lips─â de judecat─â clar─â. ÔÇô Din fr. d├ęs├ęquilibre.
DEZECHIL├ŹBRU s. n. Lips─â de echilibru. ÔÖŽ Fig. Tulburare mintal─â; lips─â de judecat─â clar─â. ÔÇô Din fr. d├ęs├ęquilibre.
DEZECHIL├ŹBRU s. n. 1. Lips─â de echilibru. Haosul ╚Öi dezechilibrul care se manifestau [dup─â primul r─âzboi mondial] ├«n economia na╚Ťional─â erau rezultatul crizei economice postbelice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 368, 2/1. 2. Fig. Tulburare mintal─â; lips─â de judecat─â clar─â. Toate aceste caractere de nelini╚Öte, dezechilibru sufletesc, nesiguran╚Ť─â, vag, spiritualizare a imaginilor, simbolizare etc. ÔÇô ce alta s├«nt dec├«t semnele tipice ale romantismului? GHEREA, ST. CR. III 372.
!dezechil├şbru (de-ze-, -li-bru/dez-e-) s. n., art. dezechil├şbrul
dezechil├şbru s. n. (sil. -bru; mf. dez-), art. dezechil├şbrul; pl. dezechil├şbre
DEZECHIL├ŹBRU s. zdruncin─âtur─â, (fig.) dezaxare, (livr. fig.) detracare. (~ mintal.)
Dezechilibru Ôëá echilibru
DEZECHIL├ŹBRU s.n. 1. Lips─â de echilibru. 2. (Fig.) Tulburare mintal─â; pierdere a judec─â╚Ťii. [Pl. -re. / < fr. d├ęs├ęquilibre].
DEZECHIL├ŹBRU s. n. 1. lips─â de echilibru. 2. (fig.) tulburare mintal─â; pierdere a judec─â╚Ťii. (< fr. d├ęs├ęquilibre)
DEZECHIL├ŹBRU ~e n. 1) Lips─â de echilibru; instabilitate. 2) Stare psihic─â caracterizat─â prin lips─â de judecat─â clar─â; tulburare mintal─â. /<fr. d├ęs├ęquilibre
DEZECHILIBRU s. (fig.) dezaxare, (livr. fig.) detracare. (~ mintal.)

Dezechilibru dex online | sinonim

Dezechilibru definitie

Intrare: dezechilibru
dezechilibru substantiv neutru
  • silabisire: -bru; mf. dez-