dezechilibru definitie

12 definiții pentru dezechilibru

dezechilíbru sn [At: DN2 / Pl: ~re / E: fr déséquilibre] 1-3 Dezechilibrare (1-3).
DEZECHILÍBRU s. n. Lipsă de echilibru. ♦ Fig. Tulburare mintală; lipsă de judecată clară. – Din fr. déséquilibre.
DEZECHILÍBRU s. n. Lipsă de echilibru. ♦ Fig. Tulburare mintală; lipsă de judecată clară. – Din fr. déséquilibre.
DEZECHILÍBRU s. n. 1. Lipsă de echilibru. Haosul și dezechilibrul care se manifestau [după primul război mondial] în economia națională erau rezultatul crizei economice postbelice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 368, 2/1. 2. Fig. Tulburare mintală; lipsă de judecată clară. Toate aceste caractere de neliniște, dezechilibru sufletesc, nesiguranță, vag, spiritualizare a imaginilor, simbolizare etc. – ce alta sînt decît semnele tipice ale romantismului? GHEREA, ST. CR. III 372.
!dezechilíbru (de-ze-, -li-bru/dez-e-) s. n., art. dezechilíbrul
dezechilíbru s. n. (sil. -bru; mf. dez-), art. dezechilíbrul; pl. dezechilíbre
DEZECHILÍBRU s. zdruncinătură, (fig.) dezaxare, (livr. fig.) detracare. (~ mintal.)
Dezechilibru ≠ echilibru
DEZECHILÍBRU s.n. 1. Lipsă de echilibru. 2. (Fig.) Tulburare mintală; pierdere a judecății. [Pl. -re. / < fr. déséquilibre].
DEZECHILÍBRU s. n. 1. lipsă de echilibru. 2. (fig.) tulburare mintală; pierdere a judecății. (< fr. déséquilibre)
DEZECHILÍBRU ~e n. 1) Lipsă de echilibru; instabilitate. 2) Stare psihică caracterizată prin lipsă de judecată clară; tulburare mintală. /<fr. déséquilibre
DEZECHILIBRU s. (fig.) dezaxare, (livr. fig.) detracare. (~ mintal.)

dezechilibru dex

Intrare: dezechilibru
dezechilibru substantiv neutru
  • silabisire: -bru; mf. dez-