dezeșua definitie

7 definiții pentru dezeșua

dezeșua vt [At: DEX / P: ~șu-a / Pzi: ~uéz / E: fr déséchouer] A repune în stare de plutire o navă eșuată.
DEZEȘUÁ, dezeșuez, vb. I. Tranz. A repune în stare de plutire o navă eșuată. [Pr.: -șu-a] – Din fr. déséschouer.
DEZEȘUÁ, dezeșuez, vb. I. Tranz. A repune în stare de plutire o navă eșuată. [Pr.: -șu-a] – Din fr. déséschouer.
dezeșuá vb. → eșua
DEZEȘUÁ vb. tr. a repune pe linia de plutire o navă eșuată; a despotmoli. (< fr. déséchouer)
A DEZEȘUÁ ~éz tranz. (nave eșuate) A repune în stare de plutire. [Sil. -e-șu-a] /dez- + a eșua
dezeșuá vb. I (mar.) A repune în funcțiune o navă eșuată ◊ „În jurnalele de bord de la căpitănie a fost înscris un fapt notat laconic: «Eșuat un cargou la mila 31, ora unsprezece [...] La ora cincisprezece dezeșuat».” R.l. 21 I 71 p. 2. ◊ „În portul nostru maritim o navă a eșuat pe stâncile din dreptul localității Agigea, la circa 1 km în larg. Încercările echipajului de a dezeșua vasul cu forțe proprii au rămas fără rezultat.” Sc. 13 III 72 p. 2 (din fr. déséchouer; DEX-S)

dezeșua dex

Intrare: dezeșua
dezeșua verb grupa I conjugarea a II-a