Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru dezdoi

dezdo├ş [At: DEX / Pzi: dezd├│i ╚Öi ~├ęsc / E: dez- + (├«n)doi] 1 vt A desface un lucru ├«ndoit. 2 vr A reveni ├«n pozi╚Ťie dreapt─â, ├«ntins─â (dup─â ce a fost ├«ndoit) Si: a se destinde, a se ├«ndrepta.
DEZDO├Ź, dezd├│i, vb. IV. 1. Tranz. A desface, a ├«ntinde, a desp─âturi un lucru ├«ndoit. 2. Refl. A reveni ├«n pozi╚Ťie dreapt─â, ├«ntins─â (dup─â ce a fost ├«ndoit); a se ├«ndrepta, a se destinde. [Prez. ind. ╚Öi: dezdoiesc] ÔÇô Pref. dez- + [├«n]doi.
DEZDO├Ź, dezd├│i, vb. IV. 1. Tranz. A desface, a ├«ntinde, a desp─âturi un lucru ├«ndoit. 2. Refl. A reveni ├«n pozi╚Ťie dreapt─â, ├«ntins─â (dup─â ce a fost ├«ndoit); a se ├«ndrepta, a se destinde. [Prez. ind. ╚Öi: dezdoi├ęsc] ÔÇô Dez- + [├«n]doi.
DEZDO├Ź, dezd├│i ╚Öi dezdoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A desface o ╚Ťes─âtur─â, o h├«rtie sau alt lucru ├«ndoit; a ├«ntinde. Neagu dezdoi scrisoarea. BART, E. 175. Dar d. Lefter retrage ├«ncetinel m├«na, dezdoie╚Öte biletele ╚Öi ├«ntreab─â: N-ave╚Ťi listele? CARAGIALE, O. I 349. 2. Refl. (Despre obiecte elastice sau ml─âdioase, despre trup, bra╚Ťe etc.) A reveni ├«n pozi╚Ťie dreapt─â (dup─â ce a fost ├«ndoit), a se ├«ndrepta, a se descovoia, a se destinde. Mi-a vorbit ╚Öi de necazurile noastre care ne ├«ncovoaie ca pe o creang─â... Dar ╚Öi c├«nd s-o dezdoi creanga! DAVIDOGLU, O. 28. M-am ridicat ca un arc ce se dezdoaie. GALACTION, O. I 98. ÔŚŐ Tranz. Ne-am fr├«nt pe unelte sub ar╚Öi╚Ťi ╚Öi ploi ╚Öi viforni╚Ťi, Nemaiput├«nd dezdoi trupul durut. TOMA, C. V. 398. [M├«na] parc─â i-o ├«ncle╚Ötase ceva, a╚Öa nu putea s-o dezdoaie. La TDRG.
dezdo├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 ╚Öi 2 sg. dezd├│i, 3 dezdo├íie, imperf. 3 sg. dezdoi├í; conj. prez. 3 s─â dezdo├íie
dezdo├ş vb., ind. ╚Öi conj. prez. 1 ╚Öi 2 sg. dezd├│i, 3 sg. ╚Öi pl. dezdo├íie, imperf. 3 sg. dezdoi├í
DEZDO├Ź vb. 1. a descovoia, (├«nv. ╚Öi reg.) a obli. (A ~ o bar─â ├«ndoit─â.) 2. a desface, a desp─âturi, (├«nv.) a r─âspica. (A ~ o foaie ├«mp─âturit─â.)
A dezdoi Ôëá a apleca, a ├«ncovoia, a ├«ndoi
A se dezdoi Ôëá a se apleca, a se ├«ncovoia, a se ├«ndoi
A DEZDO├Ź dezd├│i tranz. A face s─â se dezdoaie; a descovoia; a ├«ndrepta. [Sil. -do-i] /dez- + a[├«n]doi
A SE DEZDO├Ź m─â dezd├│i intranz. A-╚Öi rec─âp─âta forma sau pozi╚Ťia ini╚Ťial─â; a se descovoia; a se ├«ndrepta. [Sil. -do-i] /dez- + a [├«n]doi
desdo├Č v. a desface un lucru ├«ndoit: a-╚Öi desdoi m├óna.
dezd├│─ş ╚Öi -─ş├ęsc, a -├ş v. tr. (ca ╚Öi ├«ndo─ş). ├Ändrept, fac la loc ce─şa ce era ├«ndoit: a dezdo─ş o varg─â.
DEZDOI vb. 1. a descovoia, (înv. și reg.) a obli. (A ~ o bară îndoită.) 2. a desface, a despături, (înv.) a răspica. (A ~ o foaie împăturită.)

Dezdoi dex online | sinonim

Dezdoi definitie

Intrare: dezdoi (1 dezdoi)
dezdoi 1 dezdoi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
Intrare: dezdoi (1 dezdoiesc)
dezdoi 1 dezdoiesc verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a