Dicționare ale limbii române

14 definiții pentru dezdoi

dezdoí [At: DEX / Pzi: dezdói și ~ésc / E: dez- + (în)doi] 1 vt A desface un lucru îndoit. 2 vr A reveni în poziție dreaptă, întinsă (după ce a fost îndoit) Si: a se destinde, a se îndrepta.
DEZDOÍ, dezdói, vb. IV. 1. Tranz. A desface, a întinde, a despături un lucru îndoit. 2. Refl. A reveni în poziție dreaptă, întinsă (după ce a fost îndoit); a se îndrepta, a se destinde. [Prez. ind. și: dezdoiesc] – Pref. dez- + [în]doi.
DEZDOÍ, dezdói, vb. IV. 1. Tranz. A desface, a întinde, a despături un lucru îndoit. 2. Refl. A reveni în poziție dreaptă, întinsă (după ce a fost îndoit); a se îndrepta, a se destinde. [Prez. ind. și: dezdoiésc] – Dez- + [în]doi.
DEZDOÍ, dezdói și dezdoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A desface o țesătură, o hîrtie sau alt lucru îndoit; a întinde. Neagu dezdoi scrisoarea. BART, E. 175. Dar d. Lefter retrage încetinel mîna, dezdoiește biletele și întreabă: N-aveți listele? CARAGIALE, O. I 349. 2. Refl. (Despre obiecte elastice sau mlădioase, despre trup, brațe etc.) A reveni în poziție dreaptă (după ce a fost îndoit), a se îndrepta, a se descovoia, a se destinde. Mi-a vorbit și de necazurile noastre care ne încovoaie ca pe o creangă... Dar și cînd s-o dezdoi creanga! DAVIDOGLU, O. 28. M-am ridicat ca un arc ce se dezdoaie. GALACTION, O. I 98. ◊ Tranz. Ne-am frînt pe unelte sub arșiți și ploi și viforniți, Nemaiputînd dezdoi trupul durut. TOMA, C. V. 398. [Mîna] parcă i-o încleștase ceva, așa nu putea s-o dezdoaie. La TDRG.
dezdoí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. dezdói, 3 dezdoáie, imperf. 3 sg. dezdoiá; conj. prez. 3 să dezdoáie
dezdoí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. dezdói, 3 sg. și pl. dezdoáie, imperf. 3 sg. dezdoiá
DEZDOÍ vb. 1. a descovoia, (înv. și reg.) a obli. (A ~ o bară îndoită.) 2. a desface, a despături, (înv.) a răspica. (A ~ o foaie împăturită.)
A dezdoi ≠ a apleca, a încovoia, a îndoi
A se dezdoi ≠ a se apleca, a se încovoia, a se îndoi
A DEZDOÍ dezdói tranz. A face să se dezdoaie; a descovoia; a îndrepta. [Sil. -do-i] /dez- + a[în]doi
A SE DEZDOÍ mă dezdói intranz. A-și recăpăta forma sau poziția inițială; a se descovoia; a se îndrepta. [Sil. -do-i] /dez- + a [în]doi
desdoì v. a desface un lucru îndoit: a-și desdoi mâna.
dezdóĭ și -ĭésc, a -í v. tr. (ca și îndoĭ). Îndrept, fac la loc ceĭa ce era îndoit: a dezdoĭ o vargă.
DEZDOI vb. 1. a descovoia, (înv. și reg.) a obli. (A ~ o bară îndoită.) 2. a desface, a despături, (înv.) a răspica. (A ~ o foaie împăturită.)

Dezdoi dex online | sinonim

Dezdoi definitie

Intrare: dezdoi (1 dezdoi)
dezdoi 1 dezdoi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
Intrare: dezdoi (1 dezdoiesc)
dezdoi 1 dezdoiesc verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a