dezbătá [At: ȘINCAI, HR. I, 45/26 / S și: desb~ / E: des- + (îm)băta] (Rar) 1-2 vtr (D. oameni) A ieși (sau a scoate pe cineva) din starea de beție Si: a (se) trezi. 3-4 vtr (Fig; d. oameni) A-și reveni (sau a face pe cineva să-și revină) dintr-o stare de confuzie, de neclaritate Si: a (se) clarifica, a (se) limpezi. 5 vr (Pex) A se hotărî. 6-7 vtr (Îe) A (se) ~ de cap A (se) dezmetici. 8 vt (Pex) A lecui. 9 vt (Pex) A despărți.

dezbătát1 sn [At: MDA ms / Pl: (rar) ~uri / E: dezbăta] (Rar) 1-2 Dezbătare 3 (Pex) Hotărâre. 4 (Pex) Lecuire. 5 (Pex) Despărțire.

dezbătát2, ~ă a [At: KLEIN, D. 330 / S și: desb~ / Pl: ~ați, ~e / E: dezbăta] (Rar; d. oameni) Care nu se mai află sub influența alcoolului.

DEZBĂTÁ, dezbát, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) trezi din beție. ♦ Tranz. Fig. A face pe cineva să vadă adevărata realitate. – Pref. dez- + [îm]băta.

DEZBĂTÁ, dezbát, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) trezi din beție. ♦ Tranz. Fig. A face pe cineva să vadă adevărata realitate. – Dez- + [îm]băta.

DEZBĂTÁ, dezbăt, vb. I. Refl. (Rar) A se trezi din beție. (Tranz.) Un alt ciocan de țuică mai bea-l, să te dezbete. MACEDONSKI, O. II 68. ♦ Tranz. Fig. A aduce (pe cineva) la realitate; a dezmetici. Apoi cade leșinată Pe un moale pat, Unde Ștefan o dezbată Cu un sărutat. BOLINTINEANU, P. I 79.

dezbătá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. dezbắt, 2 sg. dezbéți, 3 dezbátă; conj. prez. 3 să dezbéte

dezbătá vb., ind. prez. 1 sg. dezbăt, 2 sg. dezbéți, 3 sg. și pl. dezbátă; conj. prez. 3 sg. și pl. dezbéte

DEZBĂTÁ vb. v. dezmetici, reculege, regăsi, reveni, trezi.

A (se) dezbăta ≠ a (se) îmbăta

A se dezbăta ≠ a se turmenta

A DEZBĂTÁ dezbăt tranz. reg. A face să se dezbete. /dez- + a [îm]băta

A SE DEZBĂTÁ mă dezbăt intranz. reg. 1) A-și reveni din beție; a înceta de a mai fi beat. 2) fig. A-și da seama de adevăr; a se trezi; a se dumeri; a pricepe. /dez- + a se [îm]băta

desbătà v. a (se) trezi din beție.

dezbắt, a -á v. tr. (ca și îmbăt). Trezesc din beție. V. refl. Mă trezesc din beție, mă dezmețesc.

dezbăta vb. v. DEZMETICI. RECULEGE. REGĂSI. REVENI. TREZI.

dezbătá, dezbăt, vb. refl. – 1. În expr. a se dezbăta de cap = a-și reveni în simțiri, a-și recăpăta conștiința: „Apoi m-am dezbătat de cap după ce dracu’ s-a dus în treaba lui...” (Bilțiu, 1999: 408). 2. A se trezi din beție. – Din dez + (îm)băta (DEX, MDA).