dezbrobodi vtr [At: KLEIN, D., ap. DLR ms/ S și: (înv) desb~ / P și: (înv) desb~ / Pzi: ~desc, (înv) dezbróbod / E: dez- + (îm)brobodi] 1-2 A(-și) lua de pe cap broboada, năframa etc.

DEZBROBODÍ, dezbrobodesc, vb. IV. Refl. A-și scoate, a-și lua de pe cap broboada, basmaua, năframa etc. – Pref. dez- + [îm]brobodi.

DEZBROBODÍ, dezbrobodesc, vb. IV. Refl. A-și scoate, a-și lua de pe cap broboada, basmaua, năframa etc. – Dez- + [îm]brobodi.

DEZBROBODÍ, dezbrobodesc, vb. IV. Refl. A-și desface, a-și lua de pe cap broboada, șalul, năframa etc. În odaie s-a făcut călduț, bătrîna s-a dezbrobodit și șade nemișcată pe scăunaș. SADOVEANU, O. I 335.

dezbrobodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezbrobodésc, imperf. 3 sg. dezbrobodeá; conj. prez. 3 să dezbrobodeáscă

dezbrobodí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezbrobodésc, imperf. 3 sg. dezbrobodeá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezbrobodeáscă

A dezbrobodi ≠ a îmbrobodi

A se dezbrobodi ≠ a (se) îmbrobodi

A DEZBROBODÍ dezbróbod tranz. 1) (capul) A descoperi, scoțând broboada (sau alt acoperământ de acest fel). 2) (persoane) A lăsa fără broboadă, scoțând-o de pe cap. /dez- + a [îm]brobodi

desbrobodì v. a scoate broboada.