dezbăierá [At: ȘINCAI, HR. I, 341/11 / S și: (înv) desb~ / P: ~bă-ie~ / Pzi: dezbáier (reg) ~réz / E: dez- + (îm)băiera] 1-2 vtr (C.i. panglici, șireturi, băieri etc.) A (se) dezlega. 3 vt (Rar) A deschide punga (cu bani). 4-5 vtr (Fig; îvp) A (se) despărți. 6-7 vtr (Fig; îvp) A (se) debarasa. 8 vt (Pex) A scoate din... 9 vt (Pex) A urni.

DEZBĂIERÁ, dezbáier, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A(-și) dezlega, a(-și) desface, a(-și) deznoda băierile. [Pr.: -bă-ie-] – Pref. dez- + [îm]băiera.

DEZBĂIERÁ, dezbáier, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) dezlega, a(-și) desface, a(-și) deznoda băierile. [Pr.: -bă-ie-] – Dez- + [îm]băiera.

DEZBĂIERÁ, dezbáier, vb. I. Tranz. (Cu privire la baiere) A dezlega, a desface, a deznoda.

dezbăierá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. dezbáier, 3 dezbáieră, 1 pl. dezbăierắm; conj. prez. 3 să dezbáiere

dezbăierá vb. (sil. -bă-ie-), ind. prez. 1 sg. dezbăieréz, 3 sg. și pl. dezbáieră, 1 pl. dezbăierăm; conj. prez. 3 sg. și pl. dezbáiere

A DEZBĂIERÁ ~éz tranz. pop. A desprinde din băieri. [Sil. -bă-ie-] /dez- + a [îm]băiera

desbăierà v. a deslega baierele.

dezbăĭeréz v. tr. (compus ca și îmbăĭerez). Dezleg baĭerele.