Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru dezavua

dezavua vt [At: ALEXI, W. / S ╚Öi: desa~ / P: ~vu-a / Pzi: ~u├ęz / E: fr d├ęsavouer] (C.i. oameni, idei, ac╚Ťiuni etc.) 1 A dezaproba. 2 A condamna. 3 A nu recunoa╚Öte. 4 A contesta.[1] modificat─â
DEZAVU├ü, dezavuez, vb. I. Tranz. (Livr.) A dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva. ÔÖŽ A refuza s─â recunoasc─â ceva. ÔÇô Din fr. d├ęsavouer.
DEZAVU├ü, dezavuez, vb. I. Tranz. (Livr.) A dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva. ÔÖŽ A refuza s─â recunoasc─â ceva. ÔÇô Din fr. d├ęsavouer.
DEZAVU├ü, dezavuez, vb. I. Tranz. (Fran╚Ťuzism) A dezaproba, a se desolidariza de spusele sau de actele cuiva. ┬źContemporanul┬╗ a fost printre primele publica╚Ťii care au dezavuat atacul lipsit de umanitate al lui Al. Macedonski ├«mpotriva lui Eminescu. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 6/4. ÔÇô Pronun╚Ťat: -vu-a.
!dezavu├í (a ~) (livr.) (de-za-vu-a/dez-a-) vb., ind. prez. 3 dezavue├íz─â, 1 pl. dezavuß║»m (-vu-─âm); conj. prez. 3 s─â dezavu├ęze (-vu-e-); ger. dezavuß║ąnd (-vu-├ónd)
dezavu├í vb. (sil. -vu-a; mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezavu├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. dezavue├íz─â, 1 pl. dezavu─âm (sil. -vu-─âm); conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. dezavu├ęze (sil. -vu-e-); ger. dezavu├ónd (sil. -vu-├ónd)
DEZAVUÁ vb. v. blama, condamna, desolidariza, dezaproba, înfiera, proscrie, reproba, respinge, stigmatiza.
DEZAVU├ü vb. I. tr. 1. (Rar) A dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva, a se desolidariza de cineva. 2. A pretinde c─â nu s-a spus sau nu s-a f─âcut ceva. ÔÖŽ A nu recunoa╚Öte ceva. [Pron. -vu-a. / < fr. d├ęsavouer].
DEZAVU├ü vb. tr. 1. a dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva. 2. a refuza s─â recunoasc─â ceva; a renega. (< fr. d├ęsavouer)
A DEZAVU├ü ~├ęz tranz. livr. 1) (ac╚Ťiuni, vorbe) A declara ca fiind neplauzibil; a dezaproba. 2) A refuza s─â recunoasc─â pentru sine. [Sil. -vu-a] /<fr. d├ęsavouer
* dezavu├ęz v. tr. (fr. d├ęsavouer). Declar c─â nÔÇÖam autorizat pe cineva s─â fac─â ce a f─âcut, reprob: a dezavua un ministru plenipoten╚Ťiar.
dezavua vb. v. BLAMA. CONDAMNA., DESOLIDARIZA. DEZAPROBA. ÎNFIERA. PROSCRIE. REPROBA. RESPINGE. STIGMATIZA.

Dezavua dex online | sinonim

Dezavua definitie

Intrare: dezavua
dezavua verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -vu-a; mf. dez-