dezavantaja vt [At: CADE / Pzi: ~jéz / E: fr désavantager] 1 A crea un dezavantaj (2), punând (pe cineva) într-o situație defavorabilă Si: dezavantajat1 (1). 2 (D. haine) A scoate în evidență anumite defecte fizice.

DEZAVANTAJÁ, dezavantajez, vb. I. Tranz. A crea cuiva un dezavantaj, a pune pe cineva pe nedrept într-o situație defavorabilă, de inferioritate (în raport cu altcineva). – Din fr. désavantager.

DEZAVANTAJÁ, dezavantajez, vb. I. Tranz. A crea cuiva un dezavantaj, a pune pe cineva pe nedrept într-o situație defavorabilă, de inferioritate (în raport cu altcineva). – Din fr. désavantager.

DEZAVANTAJÁ, dezavantajez, vb. I. Tranz. A nu favoriza, a păgubi (pe cineva); a pune (pe cineva) într-o situație de inferioritate.

!dezavantajá (a ~) (de-za-/dez-a-) vb., ind. prez. 3 dezavantajeáză, 1 pl. dezavantajắm; conj. prez. 3 să dezavantajéze; ger. dezavantajấnd

dezavantajá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezavantajéz, 3 sg. și pl. dezavantajeáză, 1 pl. dezavantajăm; conj. prez. 3 sg. și pl. dezavantajéze; ger. dezavantajând

DEZAVANTAJÁ vb. a defavoriza, (fig.) a handicapa. (Statura îl ~.)

DEZAVANTAJÁ vb. I. tr. A pune în inferioritate; a lipsi pe cineva de un avantaj. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jând. / cf. fr. désavantager].

A DEZAVANTAJÁ ~éz tranz. (persoane) A pune în dezavantaj; a defavoriza. /<fr. désavantager

* dezavantajéz v. tr. (fr. désavantager). Fac să fie inferior, fac să peardă: concurența luĭ mă dezavantajează.

DEZAVANTAJA vb. a defavoriza, (fig.) a handicapa. (Statura îl ~.)