dezastru definitie

14 definiții pentru dezastru

dezástru sn [At: HELIADE, O. II, 340 / S și: (înv) desá~ / Pl: ~re, (înv) ~uri / E: fr désastre] 1 Situație anormală deosebit de gravă (cauzată de un eveniment tragic, natural sau provocat) Si: catastrofă, nenorocire, calamitate, cataclism. 2 (Rar) Pierdere. 3 (Fig) Stare de mare nemulțumire sufletească sau durere fizică ori psihică a cuiva Si: nefericire, suferință. 4 Nenorocire. 5 (Pan) Stare de decădere, de degradare a firii umane în raport cu celelalte elemente ale universului. 6 (Fig) Rău care afectează viața economică și socială Si: dezorganizare, distrugere, ruină. modificată
DEZÁSTRU, dezastre, s. n. Nenorocire mare; catastrofă. – Din fr. désastre.
DEZÁSTRU, dezastre, s. n. Nenorocire mare; catastrofă. – Din fr. désastre.
DEZÁSTRU, dezastre, s. n. Nenorocire mare, catastrofă. V. calamitate, prăpăd. După dezastrul de la Nicopole, Mircea avea să rămînă singur în fața amenințărilor turcești. IST. R.P.R. 94. Dinu rămase înlemnit, ca în fața unui dezastru ireparabil. VLAHUȚĂ, O. A. 377.
dezástru s. n., art. dezástrul; pl. dezástre
dezástru s. n., art. dezástrul; pl. dezástre
DEZÁSTRU s. calamitate, catastrofă, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie, (înv. și pop.) prăpădenie, (pop.) blestem, mânie, potopenie, topenie, (înv. și reg.) pustieșag, pustiit, sodom, (reg.) prăpădeală, (înv.) pierzare, pustiiciune, (fig.) pârjol, plagă. (Un adevărat ~ s-a abătut asupra lor.)
DEZÁSTRU s.n. Nenorocire de mari proporții; catastrofă. [< fr. désastre, cf. it. disastro].
DEZÁSTRU s. n. nenorocire de mari proporții, catastrofă, calamitate. (< fr. désastre)
DEZÁSTRU ~e n. Nenorocire mare care se abate asupra unei colectivități; catastrofă de mari proporții; flagel; urgie; calamitate. /<fr. désastre
dezastru n. mare nenorocire.
* dezástru n., pl. e (fr. désastre, it. disastro, d. dis-, prefix privativ și astro, astru, stea, adică „stea defavorabilă”). Catastrofă, prăpădenie, mare nenorocire: dezastru de la Cannae nu înfrînse curaju Romanilor. V. calamitate.
DEZASTRU s. calamitate, catastrofă, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie, (înv. și pop.) prăpădenie, (pop.) blestem, mînie, potopenie, topenie, (înv. și reg.) pustieșag, pustiit, sodom, (reg.) prăpădeală, (înv.) pierzare, pustiiciune, (fig.) pîrjol, plagă. (Un adevărat ~ s-a abătut asupra lor.)
DEZASTRU. Subst. Dezastru, catastrofă, calamitate, nenorocire, sinistru, tragedie, restriște (pop.), flagel (fig.), cataclism, ravagiu, urgie, prăpăd, prăpădul pămîntului (Domnului, lui Dumnezeu), prăpădenie (pop.), prăpăstenie (pop.); distrugere, nimicire, pustiire, pîrjol (fig.), devastare, ruină (fig.); potop (fig.), potopenie (rar), potopire (pop.), năpastă, belea (fam.), pacoste; prăpădul lumii, sfîrșitul lumii, apocalips. Furtună, uragan, ciclon, tornadă. Cutremur (de pămînt), seism. Inundație, inundare, potop, revărsare de ape. Incendiu, pîrjol, foc. Secetă; foamete. Boală, epidemie, epizootie, molimă, morb (livr.), boleșniță (pop.), boliște (reg.), boleaznă (pop.). Accident, accidentare. Naufragiu, naufragiere. Război. Moarte. Adj. Dezasțruos, funest, fatal, catastrofal, catastrofic, apocaliptic; sinistru, funebru, tragic, de urgie; distrugător, distructiv, nimicitor, ruinător, ucigător, prăpăditor (rar), pustiitor, potopitor (pop.), seismic; secetos. Distrus, ruinat, nimicit, pustiit, potopit (pop.); pîrjolit, incendiat, ars; sinistrat; accidentat; naufragiat. Vb. A veni o nenorocire; a suferi o catastrofă, a da de nenorocire. A distruge, a nimici, a nimicnici (înv.), a dărîma, a prăpădi, a potopi (pop.), a pustii, a devasta, a ruina (fig.), a face praf, a se alege scrumul (și praful; și fumul; și cenușa). A arde, a pîrjoli, a da foc, a incendia, a (se) mistui în flăcări, a se preface în scrum. A se cutremura (pămîntul). A inunda, a potopi. A suferi de foame, a flămînzi, a muri de foame. A se accidenta, a suferi un accident; a naufragia. V. boală, distrugere, foame, foc, moarte, nenorocire, război.

dezastru dex

Intrare: dezastru
dezastru substantiv neutru