Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru dezastru

dez├ístru sn [At: HELIADE, O. II, 340 / S ╚Öi: (├«nv) des├í~ / Pl: ~re, (├«nv) ~uri / E: fr d├ęsastre] 1 Situa╚Ťie anormal─â deosebit de grav─â (cauzat─â de un eveniment tragic, natural sau provocat) Si: catastrof─â, nenorocire, calamitate, cataclism. 2 (Rar) Pierdere. 3 (Fig) Stare de mare nemul╚Ťumire sufleteasc─â sau durere fizic─â ori psihic─â a cuiva Si: nefericire, suferin╚Ť─â. 4 Nenorocire. 5 (Pan) Stare de dec─âdere, de degradare a firii umane ├«n raport cu celelalte elemente ale universului. 6 (Fig) R─âu care afecteaz─â via╚Ťa economic─â ╚Öi social─â Si: dezorganizare, distrugere, ruin─â. modificat─â
DEZ├üSTRU, dezastre, s. n. Nenorocire mare; catastrof─â. ÔÇô Din fr. d├ęsastre.
DEZ├üSTRU, dezastre, s. n. Nenorocire mare; catastrof─â. ÔÇô Din fr. d├ęsastre.
DEZ├üSTRU, dezastre, s. n. Nenorocire mare, catastrof─â. V. calamitate, pr─âp─âd. Dup─â dezastrul de la Nicopole, Mircea avea s─â r─âm├«n─â singur ├«n fa╚Ťa amenin╚Ť─ârilor turce╚Öti. IST. R.P.R. 94. Dinu r─âmase ├«nlemnit, ca ├«n fa╚Ťa unui dezastru ireparabil. VLAHU╚Ü─é, O. A. 377.
dezástru s. n., art. dezástrul; pl. dezástre
dezástru s. n., art. dezástrul; pl. dezástre
DEZÁSTRU s. calamitate, catastrofă, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie, (înv. și pop.) prăpădenie, (pop.) blestem, mânie, potopenie, topenie, (înv. și reg.) pustieșag, pustiit, sodom, (reg.) prăpădeală, (înv.) pierzare, pustiiciune, (fig.) pârjol, plagă. (Un adevărat ~ s-a abătut asupra lor.)
DEZ├üSTRU s.n. Nenorocire de mari propor╚Ťii; catastrof─â. [< fr. d├ęsastre, cf. it. disastro].
DEZ├üSTRU s. n. nenorocire de mari propor╚Ťii, catastrof─â, calamitate. (< fr. d├ęsastre)
DEZ├üSTRU ~e n. Nenorocire mare care se abate asupra unei colectivit─â╚Ťi; catastrof─â de mari propor╚Ťii; flagel; urgie; calamitate. /<fr. d├ęsastre
dezastru n. mare nenorocire.
* dez├ístru n., pl. e (fr. d├ęsastre, it. disastro, d. dis-, prefix privativ ╚Öi astro, astru, stea, adic─â ÔÇ×stea defavorabil─âÔÇŁ). Catastrof─â, pr─âp─âdenie, mare nenorocire: dezastru de la Cannae nu ├«nfr├«nse curaju Romanilor. V. calamitate.
DEZASTRU s. calamitate, catastrofă, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie, (înv. și pop.) prăpădenie, (pop.) blestem, mînie, potopenie, topenie, (înv. și reg.) pustieșag, pustiit, sodom, (reg.) prăpădeală, (înv.) pierzare, pustiiciune, (fig.) pîrjol, plagă. (Un adevărat ~ s-a abătut asupra lor.)
DEZASTRU. Subst. Dezastru, catastrof─â, calamitate, nenorocire, sinistru, tragedie, restri╚Öte (pop.), flagel (fig.), cataclism, ravagiu, urgie, pr─âp─âd, pr─âp─âdul p─âm├«ntului (Domnului, lui Dumnezeu), pr─âp─âdenie (pop.), pr─âp─âstenie (pop.); distrugere, nimicire, pustiire, p├«rjol (fig.), devastare, ruin─â (fig.); potop (fig.), potopenie (rar), potopire (pop.), n─âpast─â, belea (fam.), pacoste; pr─âp─âdul lumii, sf├«r╚Öitul lumii, apocalips. Furtun─â, uragan, ciclon, tornad─â. Cutremur (de p─âm├«nt), seism. Inunda╚Ťie, inundare, potop, rev─ârsare de ape. Incendiu, p├«rjol, foc. Secet─â; foamete. Boal─â, epidemie, epizootie, molim─â, morb (livr.), bole╚Öni╚Ť─â (pop.), boli╚Öte (reg.), boleazn─â (pop.). Accident, accidentare. Naufragiu, naufragiere. R─âzboi. Moarte. Adj. Dezas╚Ťruos, funest, fatal, catastrofal, catastrofic, apocaliptic; sinistru, funebru, tragic, de urgie; distrug─âtor, distructiv, nimicitor, ruin─âtor, ucig─âtor, pr─âp─âditor (rar), pustiitor, potopitor (pop.), seismic; secetos. Distrus, ruinat, nimicit, pustiit, potopit (pop.); p├«rjolit, incendiat, ars; sinistrat; accidentat; naufragiat. Vb. A veni o nenorocire; a suferi o catastrof─â, a da de nenorocire. A distruge, a nimici, a nimicnici (├«nv.), a d─âr├«ma, a pr─âp─âdi, a potopi (pop.), a pustii, a devasta, a ruina (fig.), a face praf, a se alege scrumul (╚Öi praful; ╚Öi fumul; ╚Öi cenu╚Öa). A arde, a p├«rjoli, a da foc, a incendia, a (se) mistui ├«n fl─âc─âri, a se preface ├«n scrum. A se cutremura (p─âm├«ntul). A inunda, a potopi. A suferi de foame, a fl─âm├«nzi, a muri de foame. A se accidenta, a suferi un accident; a naufragia. V. boal─â, distrugere, foame, foc, moarte, nenorocire, r─âzboi.

Dezastru dex online | sinonim

Dezastru definitie

Intrare: dezastru
dezastru substantiv neutru